Fără a-și pierde cumpătul, dl. Lică s-a privit totuși în oglindă înainte de a deschide ușa. Pe vizor n-a privit. Știa cine a sunat. Dezvoltase o teorie: oricât de banală ar fi o sonerie, fiecare om sună în felul lui. Deși trecuseră opt ani, a știut că dincolo de ușă e Fosta.
Părea la fel de frumoasă ca în ziua în care l-a părăsit; îi lipsea din privire doar furia de atunci, pe care el n-a înțeles-o niciodată, dar a socotit-o irezisitbilă (de unde și momentul penibil).
– Pot intra?, a întrebat ea.
16/07/2012
Dl. Lică și teoria soneriei
07/07/2012
Flasc
Omul cu halat albastru îşi întinde mănuşile, cu atenţie, pe fiecare deget în parte. Mişcări precise, ce trădează o practică îndelungată. Asistentele lui, atente la toate detaliile, sunt gata. Una mă întreabă ceva din priviri. Dau din cap că da. Parcă aş fi acolo, parcă n-aş fi. E un amestec bizar de căldură şi răcoare şi un miros specific.
Bărbatul face o incizie, apoi încă una. Carnea se desprinde de os. Nu simt nimic, nici măcar nerăbdare.
– 21 de lei şi 35 de bani, aud. Zic mulţumesc, iau pachetul flasc, plec.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 