Prietenii mei de la DC Communication m-au întrebat dacă vreau să scriu câteva rânduri despre un film de care n-a auzit aproape nimeni. „Binânțeles!”, am răspuns, și mi-au sticlit ochii (nu pot uita o provocare mai veche făcută de Mircea Popescu, despre care am vorbit în mai multe rânduri, aici sau aici).
Ieri am văzut filmul și tot ieri am scris despre el. Aici va fi linkul către locul în care va fi publicat textulețul meu.
Vă spun, în premieră, că m-am uitat cu inters la Leii albi/Beli Iavovi și mi-am dat seama, încă o dată,





