Mi-ar fi plăcut dacă melodia care a luat Oscarul chiar mi-ar fi plăcut. Altfel, show-ul cu Kermit, Miss Piggy & Co. mi-a bucurat tinerețea timpurie. Dar nu-i vorba despre asta.
21/02/2012
Cu degetele în priză
Ilarion era decis să-şi bage degetele în priză. Nu ştia cum o va face (are degete destul de groase), important era că găsise suficiente motive pentru un asemenea gest. În plus, avea amintirea uneo senzaţii care-l tenta. Era la Cercul de electronică, îşi pusese nişte căşti pe urechi, se juca de-a operatorul dintr-un turn de control. Se simţea în stare de lucruri măreţe, inclusiv să-i spună Danei c-o place. N-a apucat, fiindcă Dana, mai glumeaţă, a băgat firul de la căşti în priză, la 220 de volţi. A simţit un fulger globular spărgându-i-se între tâmple, gust de sânge în cerul gurii şi o senzaţie de lumină liniştită, alb-gălbuie. Abia spre seară, acasă, i s-a făcut, puţin, teamă. Acestă amintire tentată i-a ridicat un zâmbet, care a ţinut până la pana de curent care a afectat două cartiere şi l-a făcut să-şi reconsidere planul.
19/02/2012
Trei lei pentru 50 de bani urâţi
Moneda de 50 de bani, cu chipul lui Mircea cel Bătrân (2010)
Moneda de 50 de bani, cu chipul lui Aurel Vlaicu (2010)
Când am văzut-o prima oară mi s-a părut de un prost gust desăvârşit. Un galben ţipător, un model încărcat, din care nu înţelegi despre ce e vorba, o lucrare pentru care n-a fost timp, rezultatul unui hei-rup, o făcătură ieftină. Când am văzut-o a doua oară mi-am zis că prima impresie contează. Moneda de 50 de bani din alamă, bătută în anul 2011, cu figura lui Mircea cel Bătrân pe una din feţe, mi se pare o glumă proastă.
read more »
18/02/2012
Şapte ani acasă
“Seara, toate pisicile sunt negre, iar noaptea toate femeile sunt frumoase. Dar bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic”, gândeşte dl. Lică, cu voce tare. Dar nu-l aude nimeni. Stă în fotoliul preferat, cu paharul preferat în mână, plin până la jumătate cu coniacul preferat, în care plutesc, ciocnindu-se, trei cuburi de gheaţă rotunjite de prea multă şedere la temperatura camerei. S-a făcut destul de târziu şi asta nu fiindcă e deja trecut de miezul nopţii, ci pentru că se împlinesc şapte ani de când dl. Lică s-a despărţit de Fosta.
15/02/2012
Înghețată cu zăpadă proaspătă, de Retezat
În copilărie, cam în perioada Marii Traversări a Retezatului, am descoperit gustul înghețatei cu dulceață.
Cunoașteți rețeta? Se ia un borcan cu dulceață (mie-mi plăceau variantele cu vișine, zmeură sau căpșuni), al cărui conținut se distribuie în patru căni. Se adaugă zăpadă proaspătă. Conținutul rezultat se amestecă bine (cu lingura), până când se omogenizează. Se consumă rece 😉
Ei, bine, înghețata astfel preparată la Cabana Pietrele sau la Refugiul Gențiana, în anii 1974-1977 îmi rămâne în memorie ca fiind cea mai gustoasă! Se compară doar cu înghețata de vanilie congelată la Fabrica de Oxigen (am făcut un chef odată, la ziua lui Călin Herban, bazat pe înghețata cu pricina) și cu cea preparată uneori, vara, de mama. Am încercat rețeta și acasă, în Hunedoara, și, ulterior, în București, în studenție. Niciodată n-a mai avut gustul din munții Retezat ai copilăriei mele.
Mi-a revenit această amintire ieri, văzând copiii mâncând zăpadă proaspătă. E o idee proastă, le-am spus, și i-am certat, temându-mă să nu răcească. Ciudat, mie nu mi s-a întâmplat niciodată să răcesc de la înghețata cu zăpadă.
13/02/2012
Ce spune un copil de zece ani despre filmele românești
Comentariul unui copil de zece ani, rostită în timpul filmului Loverboy, al lui Cătălin Mitulescu: „Tati, filmele românești sunt mai degrabă filmări”.
Ce pot să comentez, la rândul meu? Că Ada Condeescu merită roluri bune? Că poveștile din filmele romînești se vor foarte subtile și ajung să fie prea încâlcite? Că sunetul rămâne o problemă aparent insurmontabilă (și deranjantă enorm)? Tot copiii spun lucruri trăznite și oferă sentințe precise. Zic.
08/02/2012
Riscul de a parca pe trotuar
Maşină-iglu sau riscul de a parca pe trotuar, iarna, în Bucureşti. Foto: Calin Hera
Printre multele Vederi din Bucureşti, un loc de cinste vor avea cele din timpul iernii 2012. N-a fost una atipică, ci una prea puţin asemănătoare cu vara (cel puţin de la un moment dat încoace). Îmi pare rău că n-am făcut destule fotografii, îmi pare bine că am făcut câteva. Pe cea de azi, „Maşină-iglu sau riscul de a parca pe trotuar, iarna, în Bucureşti”, fotografiată pe Dristorului, o trec la fără cuvintele găzduite de Carmen.
– Va urma –
01/02/2012
Pietre (înainte de a crăpa de frig)
Pavaj în Parcul IOR (Al. Ioan-Cuza) din Bucureşti. Foto: Calin Hera
Ştiu că se cuvin fotografii înzăpezite, dar fac o excepţie azi şi vă arăt ceva mai subtil, ca un îngheţ la + 12 grade Celsius (da, existã şi o astfel de temperatură!). În felul ăsta atrag atenţia că iar e miercuri şi nu-s cuvinte.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 