Cascada la Stâna de Râu, munții Retezat. Foto: Remus Suciu
La fel, altfel
Acelaşi parc, altă zi, aceeaşi.
Intrăm în detalii.
A îngheţat Trinkbachul.
Apar ochi, cozi, gheare.
Îmi plac aceste versuri (și fotografiile care le însoțesc). Se află pe blogul Veronicăi Niculescu, o veche prietenă, cu care, din păcate, m-am intersectat de prea puține ori.
Tot mai pleci şi Tot mai vii
Clopotul tăcerii bate
Prin zăpezile pustii
Chiar dacă- ai închis zăvorul,
Tot mai pleci
Şi tot mai vii
Continuarea, pe blogul Ancăi, care e doldora de poezie.
Poezie e și la prietenul Ioan:
Despre poeţi
unii citesc prin cenacluri primesc aplauze
se bucură
alţii doar urmează cîte o fată frumoasă şi inabordabilă
îi dedică poeme
Îmi place (cui nu?) cum scrie Iulian Tănase:
Principiul viselor comunicante
El adoarme ca și cum s-ar pregăti
de o călătorie lungă-n jurul lumii
pe umerii somnului e vară tot timpul
și întunericul nu dă niciodată în clocot în această
cameră forfotind de martori oculari
NOTĂ. Am folosit o fotografie de Remus Suciu. Pe blogul lui sunt mai multe fotografii ale cascadelor de la Stâna de Râu, din Munții Retezat, făcute în luna septembrie.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu