Archive for iunie 30th, 2009

30/06/2009

desen pe asfalt

cea mai prostă şopârlă din lume se plimbă cu motocicleta
preţ de 30-40 de rotaţii apoi intră în asfalt
ca un tatuaj neted şi totuşi înalt

de-a lungul scurtei sale vieţi cea mai proastă şopârlă din lume
a visat să ajungă dincolo de drumul îngust
să treacă repede ca amintirea unui gust

să ajungă în livada de măslini şi acolo să se împerecheze
cu cea mai frumoasă şopârlă din lume
care fireşte ar fi aşteptat acolo anume

apoi să stea la soare ca şi cum s-ar fi transformat
în piatra dincolo de care uneori bate vântul
mai degrabă adie mângâind pământul

cea mai proastă şopârlă din lume a meditat mult până când
a ales să facă interesanta călătorie
tocmai atunci când trecea pe drum într-o veselie

cea mai zgomotoasă motocicletă de pe insulă
dar cu roţile atât de mari şi întrucâtva primitoare
ca un şevalet îmbibat mai nou cu această culoare

Etichete:
30/06/2009

Corfu. Canal d’Amour

canal damour

Dacă lasi romantismul deoparte, te poti întâlni cu teama de a nu te apropia prea mult de marginea „prăpastiei”

Dacă tot stăm la Sidari, prima tură o facem la Canal d’Amour, loc despre care auzisem că e grozav. E fabulos ce-a putut face apa din mal!

Privind fotografiile, singură poftă e să faci baie. Sună bine Canal d’Amour, dar, serios, mie nu mi-a inspirat romantism când am privit fotografiile, ci, cum v-am spus, doar pofta de a fi acolo, de a înota în apa aia incredibilă, de a-mi modela înotul după forma golfurilor.

Nici când am ajuns acolo, cu paşii mei, nu mi-a inspirat romantism. Ca tată-cloşcă ce mă aflu,

read more »

Etichete:
30/06/2009

Corfu. Intrarea

Drumul de la Bucuresti până la buza feribotului către Insula Corfu e, el însusi, o poveste (dacă-l străbati cu masina). Am ajuns la Igumenitsa la 19.25. Feribotul a plecat la 19.30. Am plătit 100 de euro dus-întors (patru persoane si o masină). Călătoria a durat 100 de minute. Am zis să dau si informatiile astea.

Am făcut câteva fotografii pe feribot. Cu pavilionul navei, cu masina depusă corect pe puntea inferioară, cu o barcă cu pânze si coasta Albaniei în plan îndepărtat (am dat cam mult cu zoom), am fotografiat portul Kerkyra (Corfu Town, cum i se mai zice, probabil fiindcă insula e întesată de britanici – toată lumea vorbeste o engleză impecabilă, cu accent londonez de film englezesc).

feri dus copii
Copiii au aflat că steagul Greciei e diferit de cel al României. Dar de ce l-au pus pe vapor?

feri dus
Masinuta, după o parcare laterală făcută în timp ce ambarcatiunea se desprindea de tărm

feri dus iola
Am avut o senzatie de liniste privind micul yacht. Cred că oamenii de pe yacht trăiau senzatii încă mai plăcute

feri dus apus1Ne-a prins apusul pe drum. A fost o fotografie „servită”

Drumul de la Kerkyra spre Sidari a fost fascinant; era ceva nou, desi soseaua nu ni s-a părut asa îngustă cum ni se spusese c-ar fi. Somn adânc apoi, în Sidari, după un gyros rapid si un Mythos rece. Ne făcusem intrarea.

Etichete:
30/06/2009

Episodul 3 – Un târg linistit

Sulina
Un targ linistit care se intinde de-a lungul Dunarii si traieste prin ea.
Dupa ce rumoarea debarcarii se sfarseste si ne imprastiem care incotro, oraselul se cufunda in linistea lui de capat de lume, parca dormitand sub un soare ce arde nemilos.
Doar pe strada 1 mai misca cate ceva – strazile paralele cu Dunarea nu au nume, sunt numerotate dinspre faleza spre interior. Toata viata oraselului pare a fi concentrata pe faleza: farul, biserica, banca, magazine, restaurante. Pe restul strazilor, de-o parte si de alta, se insiruie case, unele foarte vechi, case grecesti, placate cu scanduri de lemn. Recunosc chiar si cateva case pescaresti tipice asa cum sunt multe pe litoralul bulgaresc la Sozopol si Nessebar. Acolo ele sunt incluse in patrimoniul cultural Unesco. Aici sunt in paragina. Pacat.
Oricat te-ai invarti prin orasel pasii iti sunt atrasi de faleza. Pe o cladire impunatoare poti citi “pensiunea Jean Bart” – un localnic crede ca acolo ar fi fost sediul capitaniei.

Memoria Sulinei
Majoritatea localnicilor nu pot sa indice casa in care a locuit Jean Bart. Intrebi de ea si esti directionat spre casa natala a dirijorului George Georgescu. Casa marelui dirijor: o casuta de lemn, parasita, cu geamuri sparte. Cu o placa memoriala pe ea.
Adevaratele urme ale lui Jean Bart( Eugeniu P. Botez) se gasesc de fapt intr-o aripa din batranul far transformat in muzeu.

DunareaFluviul stie. A fost aici si cand Sulina era un mic catun in care piratii isi faceau de cap si cand a venit Comisia Europeana si a sprijinit construirea farului si a digului. Tot aici era si mai tarziu, cand siguranta navigatiei a facut din Sulina unul dintre cele mai cosmopolite orase unde convietuiau laolalta greci, romani, rusi, lipoveni, turci, englezi, francezi.

30/06/2009

Episodul 2 – Toate panzele sus!

Autor: LePetitPrince

La ora imbarcarii, pontonul Hera, (chiar asa se cheama), s-a umplut de lume plecata la drum “cu catel, cu purcel”: rucsaci , saci, sacose; un nene cara niste cazane imense, o tanti impingea un carucior. Localnici, turisti, tineri, batrani, copii. Dupa ce lumea si-a ocupat locurile totul a intrat in normal, calatoria a decurs in conditii civilizate.
Aveam sa navigam prin inima Deltei – canalul Sulina trece chiar prin mijlocul Deltei. Adevarata inima a Deltei, pulseaza, insa, dincolo de stufaris.
Drumul de apa trece printre malurile inverzite, umbrite de salcii ce plang pana aproape de pamant. Din loc in loc se vede cate o bucata de barca iesind din stufaris. Pescari. Pasarile tulburate de zgomotul motorului isi cauta plutire in alta parte.
Nava isi urmeaza drumul lasand in urma pontoanele -”gara”, guri de intrare in satele insirate de-a lungul canalului: Partizani, Crisan, Maliuc.
Dupa cca 2 ore de navigatie ajungem in cel mai estic punct al tarii. Sulina.