Deşi sunt cârpit de somn, am nevoie de poezie înainte de a mă culca. Sunt încântat că am găsit-o fix acolo unde am căutat-o. Am aflat un foarte cochet şi poetic drum ocolit, un cercel interior care s-a desprins cu oarecare durere, o rotulă şi-un sfârc pe post de geamandură şi am aflat un ŞotroPA. Deocamdată.
Şi am mai învăţat ceva, de la un om bun: atunci când eşti binevenit, ai impresia că tu ştii întotdeauna când să vii. Venitul este pus în valoare de cel la care vine. (Coincidenţă, am descoperit un PA despre o persoană tatuată într-atât încât n-a ştiut cum să aştepte tatuajul perfect, a ratat Venirea.)
PS La Andi pe blog nu pot intra.
UPDATE. Acum, cã-i dimineaţă, am găsit info despre o teribilă cursă de patinaj pe burţile peştilor, am descoperit spiritul Barcelonei şi tastatura cu două taste, am rămas cu întrebarea „care-o fi pedeapsa pentru plagiat a rugăciunilor?” şi am mai descoperit un inel, unul foarte aparte. Şi acum ştiu că un blog poate fi setat să posteze singur (dar nu ştiu cum se face asta…)
… şi, după cum spuneau strămoşii noştri, dacii, still counting.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 