Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Azi s-a schimbat ora. Adică nu chiar azi. Nici nu-mi pasă cât e ceasul. Adică îmi pasă, dar nu contează dacă e după ora veche sau după ora nouă.
Oricum, e după nouă seara. Îmi dau seama de asta pentru că e întuneric. Şi fiindcă sunt în drum spre casă.
Cred că e mai degrabă ora nouă pentru că întunericul nu e atât de deplin. Adică, e un punct de vedere relativ, îl exprim tocmai în momentul în care trec prin pasajul de la Obor.
În fine, precis că încă nu e ora zece. Adică, aşa cred.
toată lumea întinde paşaportul
ei sunt nebuni au atâtea exemplare
prea multe elemente
fiecare îşi aduce într-un fel aportul
la un moment dat apare încă un drum închis
îmi închipui că există ceva şi dincolo
cobor iata un dialog
de o parte si de alta mesajul e transmis
opresc motorul un râu curge apăsat
undeva îşi începe un câine lătratul
e un stol de raţe sălbatice
sosesc şi abundă cerul treptat
N-am răgaz să iau la mână blogroll-ul, asa că am schimbat înfătisarea. Dacă vă deranjează, revin la cea veche si lucrez la noapte.
Nu vreau să mă gândesc acum că am renuntat la ceva drag mie (vechea înfătisare a blogului).
E tunsă scurt. Are sprâncene pensate.
Se îmbracă şic. Îi place să stea pe spate.
Mai precis, aşa îşi imaginează el.
(E un tip ocupat, întrucâtva chel.)
Vecinii îi salută pe amândoi mieros.
Copiii le zgârâie maşina cu un cui. Unul gros.
Într-o zi s-a stricat liftul. Au urcat pe scări.
Au văzut uşi noi. Au simţit izuri, duhori.
Ieri li s-a spart o ţeavă din baia mică.
El a înjurat. Ea a dat telefon la meşterul Mitică.
Tipul plecase în Spania de-asta iarna, aşa că
El s-a-ntins lângă ţeava, pe spate. Şi nu-i plăcea, parcă.
iubito azi am împuşcat o cioarã
mergi de-o caută i-am spus câinelui
şi el pauză
mă privea aşa într-o doară
ştiam că există o formulă ceva
dar uitasem cuvântul parola
trebuie respectate nişte reguli
că doar nu suntem de capul nostru ha ha
iubito câinele mă privea tâmp
aşa că am început eu să o caut
căutam cioara cu lumânarea
se-adunase o baltă de ceară pe dâmb
O păţesc şi eu, iată. La povestea cu blogroll-ul mă refer. A dispărut. Nu ştiu unde, dar nu-l mai văd la locul lui.
Cred că e vina mea. Cine ştie ce-o mai fi făcut Minitehnicus. Aştept sugestii.
Femeia în alb era frumoasă, o frumuseţe distinsă, ca o hotărâre simplă dar greu de luat. N-au vorbit mult, doar banalităţi, genul acela de discuţie tip „Mă numesc Cutare, am 40 de ani şi o oarecare educaţie tehnică, nu ştiu cât contează asta”.
După care, aşezat pe scaun, a deschis gura, iar femeia în alb i-a zis, fără dubiu: „Au început să vi se lase gingiile, vi se dezgolesc dinţii, trebuie să acceptaţi asta”.
Mulţi i-au spus despre bătrâneţe, nimeni încă atât de brutal.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 