Mărturisire

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi e greu să scriu atunci când stăpânesc foarte bine un subiect. Mi se pare că totul e atât de limpede, încât, mai ales dacă sunt stresat de un deadline strâns, mă întreb ce naiba aş putea să spun ca să nu fie banal.

Ieri am rememorat cazul „Florinei, fetiţa-mama”. Mi-am adus aminte de o muncă de o lună pe care am făcut-o, cu pasiune şi cu convingere, în urmă cu un an. Am avut noroc, atunci, de un redactor şef adjunct (Grigore Cartianu) care a simţit subiectul. Pe care n-a trebuit să-l conving. Ne-am întrecut unul cu altul, multă vreme, pentru a duce campania EVZ până în pânzele albe.

Azi a început emisiunea „Evenimentele zilei”, la B1TV, transmisă dintr-un studio făcut în redacţia EVZ. Subiectul-vedetă: cazul Florina, la un an. Am combătut în direct, timp de o oră, alături de Alina Stancu, Mihaela Naftanaila, Teodora Bertzi, Andi Laslău (din redacţie) şi Dan Sofronia (la telefon).

Emisiune OC
Fotografie făcută de colegul meu, Octavian Cocoloș

Apoi m-am apucat să scriu editorialul EVZ. Am căzut în capcana de a alege acest subiect. Şi m-am trezit că nu mai am ce descoperi. Aveam impresia că spusesm deja tot ce puteam spune. Mă aflam în situaţia de a mă repeta. De a mă plictisi, eu, pe mine. A ieşit un text căznit, plictisitor, de rutină.

Am aflat, astfel, că scriu cu plăcere atunci când nu ştiu precis cum va curge el. Atunci când am fascinaţia descoperirii. Atunci când simt că pot inventa ceva, că pot spune ceva nou. Am observat că, pentru mine, scrisul e o explorare. E ca o călătorie. Chiar şi pe munte, prefer cărările (doar în Retezat merg fix pe pofta inimii, unde mă poartă paşii, dar Retezatul e altceva). Dar atunci când scriu îmi place să mă simt ca în Retezat. Liber şi aflat în căutare. În faţa unei provocări, împreună cu eventualul meu cititor.

Iertată-mi fie această mărturisire.

NOTĂ. Cazul e teribil, spune extraodinar de multe despre noi, şi trebuie să dus până în pânzele albe! Pentru că sunt atât de multe Florine în ţara asta…
Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul Florina, fetiţa-mamă, am pus dincolo câteva linkuri.

Etichete: ,

17 comentarii to “Mărturisire”

  1. Avatarul lui Lisandru Cristian

    „Am aflat, astfel, că scriu cu plăcere atunci când nu ştiu precis cum va curge el. Atunci când am fascinaţia descoperirii” – exact aşa fac şi eu de cele mai multe ori. Aştern prima frază sau primul vers şi am o curiozitate de copil. „Hai să vedem ce urmează”. Nu îmi fac niciodată un scenariu. Poate cel mult o aşa-zisă coloană vertebrală, numai că seamănă mai mult cu un arbore cotit…

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @Lisandru: Deci, suntem doi.

    Apreciază

  3. Avatarul lui bl000g

    Si nu e tocmai asta frumusetea? De a descoperi subiectul pe parcurs?

    Apreciază

  4. Avatarul lui Gabi

    Felicitari, oricum !

    Apreciază

  5. Avatarul lui teo.georgescu

    Stii, uneori, de fapt de cele mai multe ori, mi se face poftă de scris câte un articol…mă trezesc punând întrebări, uitându-mă la tv, la transmisiuni în direct, şi comentând cu voce tare…Mereu rămân întrebări nepuse, Căline. Mereu rămâne ceva de descoperit, chiar şi atunci când ai impresia că totul este limpede…Dar faptul că ţi se pare că ai scris banal este dovada că eşti un jurnalist foarte bun.

    Apreciază

  6. Avatarul lui Andi Bob

    Am ales cazul ăsta pentru a ilustra unul din subiectele pentru licență…sper să-l descriu bine. Deși nu mi l-aș dori foarte tare…este destul de dureros să tot răscolești prin durerile oamenilor…

    Apreciază

    • Avatarul lui CalinH

      @Andi: Am avut această dilemă: să răscolesc sau să nu răscolesc? Am crezut că merită riscul, pentru greutatea lui, a cazului, pentru că poate fi generalizat şi pentru că dezbaterea lui poate schimba ceva. Mi-e teamă că n-a schimbat mare lucru, aparent încremenierea nu a fost clintită, dar a meritat încercarea. Cred.

      Apreciază

  7. Avatarul lui Satmareanca

    Sunt convinsă că ce ţi se pare ţie banal, place celorlalţi. Că eşti tu nemulţumit e foarte bine, înseamnă că vrei tot mai mult de la tine. Mai înseamnă că eşti foarte bun, normal 🙂

    Apreciază

    • Avatarul lui CalinH

      @Sătmăreanca: Pur şi simplu, am impresia că aici pot vorbi singur, pentru mine, iar în acelaşi timp vin şi gânduri care nu-s ale mele, care mă completează de multe ori, mă învaţă. De-aia am făcut mărturisirea cu pricina. Încă îmi plac comunităţile virtuale, vă sunt recunoscător vouă, prietenilor mei de blog.

      Apreciază

  8. Avatarul lui Gabi

    Pentru felul in care scrii si iti expui gandurile, ideile, sentimentele, pentru felul in care esti, pentru participarea in emisiune (desi iti spun cu regret ca n-am vazut-o)…si ar mai fi, parca mai imi scapa ceva 😛 🙂

    Apreciază

  9. Avatarul lui CalinH

    @Gabi: astept să afli ce ti-a scăpat 😉

    Apreciază

  10. Avatarul lui Gabi

    Aflasem, stiam, dar am lasat intentionat o nota de suspans 😉

    Apreciază

  11. Avatarul lui CalinH

    @Gabi: Hehe, m-ai păcălit, deci.

    Apreciază

  12. Avatarul lui Gabi

Lasă un comentariu