Ritualul absolvenţilor-decreţei

Am scris aceste versuri în clasa a XII-a. Colegii mei le-au ales ca motto pentru fluturaşi. Ştiţi ce sunt fluturaşii? Oare se mai „poarta”?

Pe vremea mea, absolvenţii de liceu îşi făceau fotografii, pe bucăţi şi în grup, la fotograful agreat de…, nici nu mai ştiu de cine trebuia să fie agreat, dar ştiu că mi se părea o afacere tare!. Alea în grup erau pentru Tablou, alea mici pentru fluturaşi.

Tabloul era o chestie mare, 150×100, cred, înrămată. Toate tablourile, de la toate clasele a XII-a din oraş (cred că erau cinci licee, deci vreo 30-35 de tablouri de la zi, plus încă vreo 20-25 de la seral; în orice caz, erau destul de multe, vorbim de decreţei!) erau expuse vreo două săptămâni în vitrinele din centru. Falirea cu absolvenţii era un obicei plăcut al comunităţii.

Pozele mici erau lipite pe fluturaşi – nişte cartoane lucioase pe care fiecare clasă a XII-a le personaliza cu tot felul de desene stilizate, lista absolvenţilor, a profesorilor, un motto şi un loc în care aboslventul scria o dedicaţie. Eu am făcut atunci în jur de 100 de fluturaşi, după ce am întocmit o droaie de liste cu colegi, profesori, prieteni, rude plus, obligatoriu, fete de la care speram să obţin, astfel, în schimbul fluturaşului, un sărut.

Neapărat voi adaugă zilele următoare imagini de epocă.

Până atunci, vă întreb: la voi cum era? Acum oare cum e, ce fac deosebit absolvenţii anilor 2000?

UPDATE. Așa cum am promis, iată fluturașul:

fluturas

fluturas1

13 Responses to “Ritualul absolvenţilor-decreţei”

  1. Avatarul lui Anca

    Da…fluturasii:), tabloul si albumul clasei, alb-negru evident…Ce vremuri frumoase! Ce chipuri frumoase! Ce ceasuri grabite:)!

    Apreciază

  2. Avatarul lui tibike

    Aoleu Caline, asa esti de ancorat in trecut ca nici macar nu ai realizat ca aproape nu mai sintem in anii 2000 … 2010 e la coltul aleii… intrebarea cred ca se vrea retorica, banuiesc ca nu ai cititori sub 30 ani care ar putea raspunde.
    Te intreb eu ceva concret: Unde este tabloul nostru ??

    Apreciază

  3. Avatarul lui tibike

    inca o nota la intentia ta de a publica imagini de epoca…nu toti gindesc ca si Anca care a scris „Ce chipuri frumoase !” (pentru unii dintre noi pozele de atunci ar stirni un ris navalnic ca atunci cind in lipsa de TV ne amuzam analizind pozele de buletin ale colegilor nostri de camera)…ai grija sa nu violezi ceva legi si regulamente publicind imagini de persoane care vor sa ramina anonime…..mortii se exclud.

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @tibike: cred ca a trecut suficient timp de atunci, deja e istorie. Îmi voi asuma riscul publicării unei copii a acelui tablou. Pe barba mea.

    Apreciază

  5. Avatarul lui Anca

    @Calin – Fireste ca pastrez amintiri din acea perioada, inclusiv fluturasi(si fie vorba intre noi…nu numai cei din hartie:)) )

    @tibike-Ce-i drept ne-am amuzat si noi la intalnire de 20 de ani vazandu-ne chipurile de 18 …atat de necoapte si speriate …dar frumoase, mai ales ca inainte de a vedea pozele privisem in oglinda si-n buletin:))

    Apreciază

  6. Avatarul lui Necunoscut

    vreau si eu sa stiu: liceul asta pe care l-ati terminat voi e fostul Liceu nr.1? Langa piata? Si aici, la domn’ Poet, sunteti toti numai colegi de liceu? In cazul asta lasam cluburi incepute si abandonate, stii tu, Poetule, ala cu echilibristica, si o punem virtual de un club nevirtual, „Hunedoreni rataciti”?…prin lume, fireste, nu cu mintile ratacite…desi ptr asta nu poti baga mana-n foc niciodata!

    Apreciază

    • Avatarul lui CalinH

      @Anonimule: liceul pe care l-am terminat eu e fix ăla de care pomenești! În rest, știu că a existat prin București, când eram în facultate și un pic după aceea, un mic cllub al hunedorenilor din București. Acum nu știu să mai existe. Aș fi încântat ca blogul meu să fie frecventat de cât mai mulți hunedoreni, dar nu asta mi-am propus. Mă bucur, mă foarte bucur că primesc vizite pe aici, că așa multă lume citește ceea ce am scris în urmă cu multă vreme și ceea ce mai scriu, câteodată, acum. Și mă socot onorat să vă consider prieteni pe mulți dintre voi cu care mă întâlnesc aproape zilnic aici sau pe la voi pe acasă. Mi se pare aproape fabulos. Cât despre clubul de echilibristică, e o ușă deschisă. Și sper să se întoarcă LePetitPrince.

      Apreciază

  7. Avatarul lui Lepetitprince

    eu eram mai sus

    Apreciază

  8. Avatarul lui Lepetitprince

    nu se va intoarce fiindca n-a plecat

    Apreciază

  9. Avatarul lui Lepetitprince

    stiu la ce poezie te referi…eu tac…ei, acolo ma bagam si eu ca sa nu tac, mi se parea ca gasisem raspunsul cel mai potrivit si nu am rabdat sa …tac.
    Io tacut? nu prea, dar pana si mie mi se intampla.
    Sa stii ca uneori scrii chestii prea savante pentru mine, alteori mi-e teama ca pot interpreta gresit si mai bine tac, si da, uneori chiar nu am ce zice

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui Anonim Anulează răspunsul