
Românii au o baladă populară, Miorița, în care un cioban se resemnează când află că tovarășii lui s-au înțeles să-l omoare (pentru că „are oi mai multe,/ mândre și cornute”). Ideea din Miorița (resemnarea în fața destinului implacabil) reflectă, s-a spus, o trăsătură importantă a poporului român. O filozofie. Un mod de a fi. La Miorița m-a dus cu gândul ceea ce s-a întâmplat vineri în Biroul Oval între „cei trei ciobănei”. Acolo, în Biroul Oval american, ucraineanul Zelenski a rescris Miorița românească. Deznodământul poate că va fi același; povestea e diferită. Pentru că am văzut o cu totul altă atitudine decât cea cu care eram noi obișnuiți: chiar dacă șansele sunt mici, atunci când se vede atras în ambuscadă, „ciobanul” încolțit alege să se lupte.







