Călin Hera. PA-uri şi mirări

Am fost în vizită la Nuţu. Mami m-a lăsat pentru că la noi era prea cald. Nuţu stă la vilă şi are doi cireşi şi un leagăn sub prun (are şi un prun). Când am vrut să fac pipi, Nuţu mi-a zis să nu fac pe prun, că se împute toată curtea. Am mers în casă. Era răcoare. Au aer condiţionat. Mirosea a plăcintă cu vişine şi m-am dus la bucătărie (de unde venea mirosul). Acolo era cald. Mami lui Nuţu m-a auzit. Când s-a întors spre mine, am văzut că are ţâţe cam ca mami, dar cu bube mai mari. Se vedeau prin maioul ud.

PA scris pentru etapa 14, Căldură mare, a concursului Orasul PA.

Atunci când se îmbăta, Filimon se îmbăta zdravăn. Însă niciodată nu i se întâmplase să cadă sub masă după doar cinci halbe de bere, ca atunci. Îmi bătea soarele în cap, avea el să le spună amicilor care l-au vizitat la spital, dar nimeni nu l-a crezut. Se uitau la el cu milă, privirea aceea gen „Se duce, siraacul!”. Şi chiar s-a dus. Ulterior, proprietarul cârciumii a construit o copertină care se întinde până deasupra mesei lui Filimon, unde amicii lui beau bere la halbă, cu spumă uscată fiindcă e al dracului de cald.

PA scris pentru etapa 14, Căldură mare, a concursului Orasul PA.

Tragerea la sorţi începuse cu o jumătate de oră întârziere, dar spectatorii puseseră acest amănunt pe seama showului remarcabil, a bisurilor. Atunci când l-au văzut pe Dani F. ştergându-şi sudoarea cu batista s-au gândit că e doar foarte cald în sală. Era însă chiar mai cald decât atât, iar tragerea la sorţi a fost un dezastru. Degeaba încălziseră aproape la roşu cele două bile de care trebuia să aibă grijă; aerul fierbinte făcuse ca toate bilele din urnă să frigă. Si asta o ştiau cel mai bine palmele lui Dani F.

El şi ea pe Aleea Trandafirilor s-au văzut prima oară. Fiecare, la braţul altcuiva era. Un an mai târziu, ea şi el unul la braţul celuilalt se plimbau. Într-o zi, el pe fosta ea a zărit-o, într-o doară. Fericită părea, ceea ce lui ca o săgeată din burtă până-n piept i-a părut. Poate că n-o mai iubea, dar un pic de gelozie tot îl încercase. Mai departe a trecut, nepăsător, dar ciudă i-a fost apoi că n-a salutat-o măcar. În acelaşi parc nepoţii şi-i plimbă acum el. Acasă dulceaţă de trandafiri face ea.

PA scris pentru etapa 11, Parcul, a concursului Orasul PA.

Era greu, doamnă, da’ destul de bine. Aveam o relaţie la iperese Băneasa şi primeam piese aproape moca. Tuburi luam de la Garanţii şi reparaţii. Un pic pişcate, da’ mergea. Cel mai mult se strica butoanele, da’ aveam io o tehnică şi le rezolvam, fără înlocuire. Era oameni sărmani. Care n-avea bani, dădea câte o ţuica. Nici acu’ nu-i rău, ce să zic, că se strică şi plasmele. Bine, nu mă bag când chiar se strică, da’ mă cheamă cucoanele că nu ştie să programeze sau uită să bage în priză, că are unghiile franţuzeşti.

PA scris pentru etapa 9, Orasul electric, din cadrul concursului Orasul PA.

Roşie ca o buburuză era şi avea sandale albe, cu care lipăia timid pe pavajul umed. Seară era. Sau poate dimineaţă. Măsura secundele cu pasul mărunt. Privită dinspre cafenea, avea un aer romantic, un scop tremurat. Privită din larg… pur şi simplu nu se vedea. Poate din cauza valurilor destul de înalte, sparte în ţăndări spumuite ca într-un tablou hipnotic. Ceva bizar scria până şi în procesul verbal: martorii au crezut, multă vreme că ea era, încă, acolo. Dar rămăsese doar rochia roşie, aşezată lângă sandalele albe.

PA scris pentru etapa 10, Faleza a concursului Orasul PA.

Un bărbat radios intră în cafenea şi iese având pe chip o expresie nervos-amuzată: băuse prea repede, îşi arsese limba. O femeie frumoasă intră în cafenea. E grăbită. Se aşează la fumători şi îşi aprinde o ţigară. Asta îi prinde bine, e vizibil. Bărbatul radios mărunţeşte zona din faţa magazinului cu eşarfe. Femeia grăbită merge agale. Un copil supărat intră în cafenea. Iese repede, îşi caută mama. Bărbatul tresare. Femeia se opreşte. Copilul aleargă. Cafeneaua, aflată chiar lângă scările rulante, e încă plină.

PA scris după deadline pentru etapa 11 , City Mall, a concursului Orasul PA.

Atunci când s-a mutat în blocul cu zece etaje, domnul Lică s-a bucurat că a nimerit un loc linistit. În prima dimineată, când încă nu răsărise soarele, s-a trezit ascultând păsărelele. Era încântat. Se simtea ca în Rai. Seara, când s-a întors acasă, aceeasi liniste, care avea ceva misterios în ea. Au trecut patru zile până când domnul Lică, un tip mai cu capul în nori, si-a dat seama că se mutase lângă un cimitir. „Hehe, poate că e mai bine asa”, si-a spus el, amuzat, apoi si-a privit ceasul.

NOTĂ.
PA publicat după deadline în etapa a 4-a concursului Orasul PA.

Fostul proprietar spărsese un perete. Balconul s-a lărgit, astfel, confundându-se cu camera (problema poate fi abordată şi din perspectiva camerei lărgite, desigur). Timp de trei zile, Filimon a refăcut vechiul perete, lărgind şi mai mult fostul balcon, în dauna camerei.
– Se cheamă acum că am un apartament cu două camere, şi-a spus mulţumit, la final, tolănindu-se în patul după măsurile căruia îşi confecţionase balconul-dormitor de o persoană. Hai, două! Dar, neapărat, foarte îndrăgostite una de alta.

NOTĂ.
PA scris pentru etapa a doua a concursului Orasul PA.

Intru fără să sun la interfon, că usa grea e tinută deschisă de o cărămidă. Din cutiile postale se revarsă brosurile de la Billa. Un perete de culoare incertă poartă scrijelitura „Mue Vulpitza nebună”. Tati, ce înseamnă? Cineva a scăpat o sticultă de parfum în primul lift. Cineva a fumat în al doilea. Îl al aleg pe primul, care se blochează un pic, între etaje. Pe presul de lângă lift e Dixie, neagră si bleagă. După câtiva pasi, usa metalică pe care e scris numele meu. Descui si intru, ca după purgatoriu. Acum e bine.

NOTĂ.
PA scris pentru etapa a doua a concursului Orasul PA.