Primesc de mai multă vreme, din ce în ce mai neregulat, de la Ambasada Cubei, Reflectiile camaradului Fidel*. Sunt texte scrise, pretind cei care mi le trimit, de însusi Fidel Castro. Nu-mi bat acum capul să-mi răspund la întrebarea: „Cât de viu mai e acum Fidel Castro?”.
Viu sau nu, îl văd preocupat de problema sigurantei folosirii telefoanelor celulare. E aproape drăgut atunci când spune „Un număr crescând de milioane de persoane din lume trăiesc lipiți de aceste miniaturi fără ca nimeni să știe ce efect vor avea asupra sănătății umane. Se diluează invidia pe care ar trebui s-o simțim pentru că nu ne-am bucurat de aceste posibilități la timpul nostru care se depărtează cu o viteză în foarte puțini ani și aproape fără să ne dăm seama”.
De asemenea, mă amuză că Fidel Castro (sau cine a scris pentru el aceste râdnuri – cam dezlânate de data aceasta, dacă-mi permiteti aprecierea) îsi salută prietenul, pe Maradona, cu două zile înainte de startul Campionatului Mondial de Fotbal.
PS1 Dacă veti avea cat de cat interes pentru însemnările lui Fidel Castro, promit că voi deschide o serie de „Însemnări comentate”. Unele sunt de-a dreptul savuroase.
PS2 Referirile la „Imperiul SUA” le comentez pe celălalt blog.
*Curios: la început, erau reflectii ale „camaradului” Fidel. Azi, văd că e vorba de „comandantul” Fidel. Textele camaradului îmi plăceau mai mult. Pe primele le citeam cu mare plăcere; era literatură. Acum e o însăilare. Dar îmi prinde bine această perspectivă, e un fel de aducere aminte. E foarte usor de imaginat, cu acest ajutor, cum ar fi fost comentate o serie de evenimente actuale dacă am fi fost tot sub comunisti.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 