Călin Hera. PA-uri şi mirări

Concurs 24 de ore, tema24: 17-18.
Deadline: 13 martie, 22.00.
Baftă!

Reflexia din oglindă Autor?
Reflexia din oglindă spunea povestea tristă a femeii neobişnuite. Pielea ei strânsese parfumurile multor bărbaţi şi frumuseţea pentru care o iubeau cândva până şi trecătorii se conserva astăzi numai cu prea mult fard şi zâmbete forţate. Colecţia ei de nopţi pierdute-n nepăsare nu-i alinau nicicum bătrâneţea. Şi-ar fi dorit un cămin, o poveste de dragoste pe care s-o poată rememora la nesfârşit, un copil care să-i dea nepoţi şi bătăi de cap acum, in locul singurătăţii care-i dădea doar regrete…

Five o’clock Autor?
Toată lumea le cunoștea pe cele trei bătrâne, care veneau în barul de la „Intercontinental” de-o viață, în aceeași zi: joia, la cinci. Era întâlnirea lor de „five o’clock”. Comandau o cafea și o prăjitură.
– Vă mai amintiți, fetelor, când era bărbatu-meu în CC? Veneam și plecam cu limuzina neagră și toți ne considerau niște doamne!
– Alte vremuri, dragă!
Și-au achitat consumația, au ieșit în bulevard și s-au despărțit. A plecat fiecare spre locul ei de cerșit. Mai aveau câteva ore bune de muncă.

17.30 Autor?
Indiferent de ţară, în orice epocă şi în orice colectivitate, Timpul a fost, şi este în continuare, cea mai de preţ investiţie. Societatea în întregul ei (familie, colegi, prieteni, duşmani, vecini, trecători, toţi!) ar avea de câştigat dacă înainte de toate am cumpăra cât mai multe acţiuni listate la Bursa Timpului; aşa am obţine rezultate spectaculoase, cu o investiţie minimă: am acorda mai multă atenţie tuturor celor din jur, iar lumea ar deveni cu siguranţă mai frumoasă, dar şi mult mai bună.

Dor Autor?
Auzisem că o să vii şi mă tot ridic pe vârful picioarelor când văd mulţimea mişcându-se ca un val de mare. Un murmur şi o mişcare vălurindă îmi atrag privirea. Mă apropii cu teamă. Mă opresc gândindu-mă că aşa poate mă vei vedea şi vei şti că Te aştept…Dar ei nu Te lasă. Alerg pe o colină. Cobor din nou mai mult rostogolindu-mă…Alerg iar spre mulţimea în mişcarea-i haotică. Nu Te văd, dar Te simt, Îţi simt valul de pace ce vrea să mă cuprindă. Cu o ultimă speranţă mă ridic pe vârful picioarelor şi Te zăresc doar pentru o clipă…Un chip de lumină, cu raze blânde în priviri, cu un surâs trist, m-a făcut în clipa aceea să doresc Cerul. Cu inima în palme, am devenit apus pentru Tine, pentru ca a doua zi să răsar din nou…

O întrebare suficientă Autor?
Deschise uşa. Tânărul aştepta în prag, zâmbind obosit. Căutase surse de informaţii pentru tema unei alte ore. Când văzu teancul de cărţi şi reviste de pe masa ei, toate încreţiturile de pe frunte se întinseră a relaxare şi recunoştinţă. Comparaţia din mintea lui era inevitabilă.
– De ce nu-i daţi lecţii profei de astronomie de cum se predă şi se dă teme?!
Ea îl privi călcând pragul în seara răcoroasă de afară şi gândea gânduri noi. O întrebare pentru care merita să lucrezi un an fără salar.

Dar … totusi Autor?
Privea talamb in mijlocul camerei unde zacea rasturnat tot sifonierul. Nemultumit extrase nadragii, camasa cu dungulite si cravata uni. Ba nu ! Camasa uni si cravata cu dungulite. Se admira cu tot cu firul de par rebel in oglinda din hol. La cinci la ceasul de la Universitate va fi mai mult ca perfect. Iar ea ii va admira gustul, il va aprecia si cine stie ? Poate, dar, totusi, o va saruta. Macar o data pe buze ?
Isi privi ceasul. Cinci si zece. Isi aprinse inca o tigara. Ceasul ? Cinci cincizeci si patru. Sase. Of ! Dar, totusi, poate ea nu si-a setat ceasul dupa ora de primavara. Inca o tigara…

Concurs 24 de ore, tema23: 06-07.
Deadline: miercuri, 23.59.
Baftă!

6.30 Autor?
Invariabil, în ultimele două decenii, plec în vacanţă fix două luni, nu neapărat vara, iar celelalte 305 de zile din an sunt aproape identice: scriu noaptea, fac plimbarea de dimineaţă prin portul pescăresc, apoi trag storurile şi dorm neîntors de la 7 până la 15. După-amiaza citesc ori hoinăresc, doar atâta vreme cât mai adastă soarele deasupra liniei orizontului. La ora asta a dimineţii, briza îşi schimbă sensul şi începe să aducă parfumul sărat al mării înspre deliciul nervilor mei olfactivi.

Teoria…griului Autor?
Mereu mi s-a părut că între şase şi şapte, când nu e noapte nu-i nici zi, este cea mai frumoasă dar şi cea mai urâtă parte a dimineţii, este griul zilei…
Deschizi un ochi şi te uiţi la ceas, răsufli uşurat şi-ţi spui ,, Mai pot dormi încă câteva minute.’’ sau poate că îţi spui îngrozit ,, Vai! Uite că nu mai am decât câteva minute şi iar trebuie să mă trezesc.’’
Sigur sunt şi zilele libere când nu-ţi pasă de acest interval, nici telefonul nu ţi-e fixat să te trezească la şase jumătate.
Şi totuşi griul acesta musai să existe!

Corul Autor?
Era o atmosfera tenebroasa, misterioasa. Stateau claie peste gramada in subsolul igrasios la intalnirea lor clandestina.
Se vorbea in devalmasie, tipat, strigat, urlat, murmurat, soptit, caznit, ragusit, gros, subtire, printre foi mazgalite, rupte, aruncate si iar rescrise intr-un abur de respiratie revolutionar entuziasta. Nimeni nu tacea in conclavul neobisnuit. Dar in final s-a luat o decizie. Si sala s-a golit in tacere, fiecare mergand spre apartamentul propriu.
Iar la 7 fara un minut absolut toate soneriile ceasurilor din bloc au pornit sa sune intr-un cor rosu.

Îsi trecu mâna prin păr Autor?
Isi trecu mana prin par, precipitat, parca sa isi alunge gandurile ivite la trantitul usii. N-avea ce sa isi reproseze, dar nici nu putea sa-si ierte plecarea lui atat de grabnica si doar promisiunea in van ca se va intoarce cand isi va limpezi gandurile. Tensiunea din ultima vreme ii subrezise stabilitatea emotionala. Ce se intampla oare, cu noi? Ingana gandurile. Isi musca buzele incat sa nu provoace urlete de disperare, ca totul s-a sfarsit. Daca nu era a treia persoana… Daca a treia persoana ar fi fost copilul nostru

Taine adânci Autor?
,,De ce trebuie să fiu singură şi-n durere şi-n extaz? ” se întreba Oana cu ochii licărind de lumina răsăritului. Răspunsul pare a veni de la ultimul val ce se sparge de ţărm: ,,Poate pentru că tainele acestor două antagonisme, între care se zbate sufletul, sunt prea adânci, mai adânci decât adâncul măriii…” Vru să scrie bucuria ei pe nisip, dar îşi aminti că bucuriile trebuie scrise pe piatră, adânc încrustate, ca să rămână. Negăsind piatra aceea, îşi scrise pe nisip durerea singurătăţii ei din clipa bucuriei. Sărutul magic al unui val a şters durerea şoptindu-i apoi: ,,Du-te şi scrie bucuriile pe inima de piatră a lui, şi vei vedea soarele răsărind de acolo numai pentru tine!”

Lista Autor?
Se trezise dimineață, pe la șase, cu fața umflată de plâns, nesigură și plină de remușcări. Își aminti seara trecută, când hoinăriseră prin Cișmigiu și Alex o condusese acasă, iar ea îi spusese la ușa blocului:
– Vreau să rămâi la mine, în noaptea asta!
– Ești sigură?
În loc de răspuns, îl sărutase și-l trăsese înăuntru. Iar acum, dintre toate visele și strategiile ei de viitor, rămăsese o singură întrebare: “am ajuns să fiu și eu doar un nume bifat pe lista de cuceriri din șifonierul lui Alex?”

– trimise înainte de deadline, uitate de mine în mail 😦  –

Prăjiturele cu vanilie  Autor?

„Să-mbătrâneşti frumos draga mea” ii spunea parcă, fără cuvinte, zâmbetul ei ce se întunecase a despărţire… Îmbrăţişările bunicii miroseau mereu a prăjiturele cu vanilie şi dojana ei avea s-o doară abia mai târziu, peste ani, când reuşea să desluşească pentru prima oară mănunchiul de cuvinte strânse-n ani de spus poveşti la gura sobei…

„Sunt prea tânără să-mbătrânesc bunico” ii replica pe-atunci mica ştrengară nemăsurând cu importanţă timpul şi goana lui de neoprit…

Concurs 24 de ore, tema 22: 11-12.
Deadline: luni, 10.00
Baftă!

Născut din nou Autor?
Azi dimineaţă mi-am primenit inima scăldându-mi fiinţa în candoarea privirii unui copil…şi m-am născut din nou. Iar acum nu îmi doresc nimic altceva decât să fiu mâna aceea ce îl ia pe copilul din mine şi-l duce să îi arate fluturii…sau să fiu mâna ce şterge lacrima acestui bătrân ce stă pe bancă, în arşiţa zilei, mâncând ceva din batista lui mototolită…poate doar anafora de la biserică. M-apropii de el atras de lacrima lui şiroind pe cutele vremii. Îl privesc cu inima de copil şi văd curcubeul, cel mai frumos curcubeu…şi mă nasc din nou pentru a doua oară…În lacrima aceea era Hristos…

Pâine sau…ţigări? Autor?
Îi era cam foame, încă nu mâncase nimic azi.
Oftă, de fapt nici aseară nu mâncase nimic. Ba da, bătaie de la taică-său. Se uită în jur. I-ar fi plăcut măcar o zi să fie în pielea celor care trec pe lângă el nepăsători, parcă era din sticlă, privirile treceau dincolo de el, sau cel mult, se opreau cu dispreţ o clipă asupra lui. Rar erau privirile de milă.
Ceasul din turn bătu ora doisprezece.
Întinse mâna instantaneu, tocmai văzuse o privire care căzuse asupra lui, compătimitoare. Primi un leu. Se scotoci în buzunar. Mai avea câţiva!
Pâine sau…ţigări?

Iarna multe bucurii Autor?
Iarna…multe bucurii mai are
cand tropaie si da din picioare
se usca pe soba manusile ude
o strig iar pe buna dar ea nu m-aude
bombane-ntruna ca-i ud dusumeaua
bunicul ma striga si trage perdeaua
te uita, imi zice, te uita cum ninge
si-i seara de-acuma si joaca ajunge

Confuz Autor?
Am ridicat încet pleoapele. Privirea mea a dat de un chip confuz care făcea un efort intens să priceapă. Un zâmbet întristat şi-nfrânt îi înţepenise în colţurile gurii.
Şi-a dus o mână nervoasă şi subţire spre tâmple:
-Vă rog, fiţi bun şi repetaţi ce aţi spus de vreo două minute încoace, fiindcă nu v-am auzit deloc; am o scleroză a nervului auditiv care-mi dă momente de surzenie completă…
– A, da… ştiţi, vă spuneam despre… Na, c-am uitat complet! Dar… eu cine sunt?

„Rogvaiv” Autor?
Ploaia de vară s-a oprit pe la prânz, lăsând în urmă o dâră de curcubeu:
Roșu de mac s-a lipit de buzele-ți șoptind toate șoaptele lunii;
Oranj se topește soarele peste apele triste din heleșteu;
Galben e grâul ce se alintă în vânt și așteaptă mângâierea pâinii;
Verde miroase firul de iarbă sub pașii doriți ai iubitului;
Albastru risipit printre nori și cer e aproape să curgă;
Indigo e hârtia pe care mi-ai copiat tremurând forma chipului;
Violet se sparg murele în mâinile mele împreunate a rugă.

Salt inainte Autor?
Statea nemiscat si un fir de iarba il gadila la o nara. Trase cu ochiul in stanga, unde camaradul incepu sa se miste taras in clisa de martie. Isi pipai ranita. Simtea conserva ca pe o promisiune ce isi astepta ora. Simti cum toti ceilalti trei, niste crabi lipiti, rascracanati pe campul de instructie la cativa metri de el, ii privesc ranita hulpav. La 11.30 fix, sergentul fluiera si crabii inviara napustindu-se spre ranita lui. Opt ochi urmareau atent, milimetric, imparteala in patru parti perfect egale a conservei. Un pesmet, o imbucatura, 12 si:
– Salt inainte! racni sergentul.

Indigo păcătos Autor?
Pe masă, în vreo 4 pahare licăreau rămăşiţe de vin şi-n scrumiere îşi trăgeau ultimul fum ţigări pe al căror filtru încă se mai odihneau urme de buze rujate strident…Tutun, parfum ş-amintiri, orele târzii ale dimineţilor devreme, ora 6 mirosind a cafea reîncălzită şi regretul că s-a terminat. Scenariul se repetase d-atâtea ori în tinereţea sa că uitase vreo altă ordine firească a dimineţilor de Duminică şi-i era greu acum să-şi certe fiica ce-i repeta parcă cu conştiinciozitate fiecare greşeală.