Călin Hera. PA-uri şi mirări

Toată lumea spune că era mai frumoasă înainte de incendiu, deşi, potrivit legendei, o refăcuseră la fel. Oricum, nimeni nu ştia cum arătase într-adevăr, pentru că nu se păstrase nici măcar un desen în cărbune care să o înfăţişeze. Poate că nu vechea catedrală era mai frumoasă, ci împrejurimile, îşi spune el, încercând să rămână nemişcat. De mai bine de-o oră priveşte fix la crenelurile de pe latură sudică. Singurul lucru care pare etern în tot acest ansamblu de piatră aproape veşnic e tocmai acea privire.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 15, Catedrala, a concursului Orasul PA.

Sute de arătări ţopăie dinspre partea dreaptă a străzii Rândunicii spre gardurile din partea stânga. Alte sute ţopăie pe strada Lebedei. Arătările sunt ceva între mormoloci, de la care încă mai păstrează coada, şi broscuţe, de la care au deprins ţopăitul. Când ajung la gard, încearcă să urce pe el, dar nu pot. Încearcă şi încearcă şi încearcă să treacă dincolo, orice-ar fi. E ora 8 dimineaţa. Până spre seară vor rămâne lângă garduri sute de codiţe de mormoloci. Apoi va începe să plouă.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 16, Bal mascat, a Orasului PA.

Toată lumea spune că era mai frumoasă înainte de incendiu, deşi, potrivit legendei, o refăcuseră la fel. Oricum, nimeni nu ştia cum arătase într-adevăr, pentru că nu se păstrase nici măcar un desen în cărbune care să o înfăţişeze. Poate că nu vechea catedrală era mai frumoasă, ci împrejurimile, îşi spune el, încercând să rămână nemişcat. De mai bine de-o oră priveşte fix la crenelurile de pe latura sudică. Singurul lucru care pare etern în tot acest ansamblu de piatră aproape veşnic e tocmai acea privire.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 15, Catedrala, a concursului Orasul PA.

Am fost în vizită la Nuţu. Mami m-a lăsat pentru că la noi era prea cald. Nuţu stă la vilă şi are doi cireşi şi un leagăn sub prun (are şi un prun). Când am vrut să fac pipi, Nuţu mi-a zis să nu fac pe prun, că se împute toată curtea. Am mers în casă. Era răcoare. Au aer condiţionat. Mirosea a plăcintă cu vişine şi m-am dus la bucătărie (de unde venea mirosul). Acolo era cald. Mami lui Nuţu m-a auzit. Când s-a întors spre mine, am văzut că are ţâţe cam ca mami, dar cu bube mai mari. Se vedeau prin maioul ud.

PA scris pentru etapa 14, Căldură mare, a concursului Orasul PA.

Atunci când se îmbăta, Filimon se îmbăta zdravăn. Însă niciodată nu i se întâmplase să cadă sub masă după doar cinci halbe de bere, ca atunci. Îmi bătea soarele în cap, avea el să le spună amicilor care l-au vizitat la spital, dar nimeni nu l-a crezut. Se uitau la el cu milă, privirea aceea gen „Se duce, siraacul!”. Şi chiar s-a dus. Ulterior, proprietarul cârciumii a construit o copertină care se întinde până deasupra mesei lui Filimon, unde amicii lui beau bere la halbă, cu spumă uscată fiindcă e al dracului de cald.

PA scris pentru etapa 14, Căldură mare, a concursului Orasul PA.

Tragerea la sorţi începuse cu o jumătate de oră întârziere, dar spectatorii puseseră acest amănunt pe seama showului remarcabil, a bisurilor. Atunci când l-au văzut pe Dani F. ştergându-şi sudoarea cu batista s-au gândit că e doar foarte cald în sală. Era însă chiar mai cald decât atât, iar tragerea la sorţi a fost un dezastru. Degeaba încălziseră aproape la roşu cele două bile de care trebuia să aibă grijă; aerul fierbinte făcuse ca toate bilele din urnă să frigă. Si asta o ştiau cel mai bine palmele lui Dani F.

El şi ea pe Aleea Trandafirilor s-au văzut prima oară. Fiecare, la braţul altcuiva era. Un an mai târziu, ea şi el unul la braţul celuilalt se plimbau. Într-o zi, el pe fosta ea a zărit-o, într-o doară. Fericită părea, ceea ce lui ca o săgeată din burtă până-n piept i-a părut. Poate că n-o mai iubea, dar un pic de gelozie tot îl încercase. Mai departe a trecut, nepăsător, dar ciudă i-a fost apoi că n-a salutat-o măcar. În acelaşi parc nepoţii şi-i plimbă acum el. Acasă dulceaţă de trandafiri face ea.

PA scris pentru etapa 11, Parcul, a concursului Orasul PA.

Era greu, doamnă, da’ destul de bine. Aveam o relaţie la iperese Băneasa şi primeam piese aproape moca. Tuburi luam de la Garanţii şi reparaţii. Un pic pişcate, da’ mergea. Cel mai mult se strica butoanele, da’ aveam io o tehnică şi le rezolvam, fără înlocuire. Era oameni sărmani. Care n-avea bani, dădea câte o ţuica. Nici acu’ nu-i rău, ce să zic, că se strică şi plasmele. Bine, nu mă bag când chiar se strică, da’ mă cheamă cucoanele că nu ştie să programeze sau uită să bage în priză, că are unghiile franţuzeşti.

PA scris pentru etapa 9, Orasul electric, din cadrul concursului Orasul PA.

Roşie ca o buburuză era şi avea sandale albe, cu care lipăia timid pe pavajul umed. Seară era. Sau poate dimineaţă. Măsura secundele cu pasul mărunt. Privită dinspre cafenea, avea un aer romantic, un scop tremurat. Privită din larg… pur şi simplu nu se vedea. Poate din cauza valurilor destul de înalte, sparte în ţăndări spumuite ca într-un tablou hipnotic. Ceva bizar scria până şi în procesul verbal: martorii au crezut, multă vreme că ea era, încă, acolo. Dar rămăsese doar rochia roşie, aşezată lângă sandalele albe.

PA scris pentru etapa 10, Faleza a concursului Orasul PA.

Un bărbat radios intră în cafenea şi iese având pe chip o expresie nervos-amuzată: băuse prea repede, îşi arsese limba. O femeie frumoasă intră în cafenea. E grăbită. Se aşează la fumători şi îşi aprinde o ţigară. Asta îi prinde bine, e vizibil. Bărbatul radios mărunţeşte zona din faţa magazinului cu eşarfe. Femeia grăbită merge agale. Un copil supărat intră în cafenea. Iese repede, îşi caută mama. Bărbatul tresare. Femeia se opreşte. Copilul aleargă. Cafeneaua, aflată chiar lângă scările rulante, e încă plină.

PA scris după deadline pentru etapa 11 , City Mall, a concursului Orasul PA.