Românii au o baladă populară, Miorița, în care un cioban se resemnează când află că tovarășii lui s-au înțeles să-l omoare (pentru că „are oi mai multe,/ mândre și cornute”). Ideea din Miorița (resemnarea în fața destinului implacabil) reflectă, s-a spus, o trăsătură importantă a poporului român. O filozofie. Un mod de a fi. La Miorița m-a dus cu gândul ceea ce s-a întâmplat vineri în Biroul Oval între „cei trei ciobănei”. Acolo, în Biroul Oval american, ucraineanul Zelenski a rescris Miorița românească. Deznodământul poate că va fi același; povestea e diferită. Pentru că am văzut o cu totul altă atitudine decât cea cu care eram noi obișnuiți: chiar dacă șansele sunt mici, atunci când se vede atras în ambuscadă, „ciobanul” încolțit alege să se lupte.
Motto: „Stăpâne, stăpâne,/ îți cheamă și-un câine” (Miorița)
În ciuda sfatului primit odată cu dezvăluirea complotului, acela de a lupta, eroul Mioriței alege reveria. Ce rost are? În Miorița din Biorul Oval vedem o cu totul altă atitudine: chiar dacă șansele sunt mici, atunci când se vede atras în ambuscadă, „ciobanul” încolțit alege să se lupte.
***
Zelenski a greșit pentru că a fost atras într-un joc în care cel puternic l-a lovit pe cel slab, lucru care nu se face într-un sistem democratic. Cel slab trebuie protejat, înțeles, încurajat.
În loc să-l protejeze pe cel slab, să-l ajute să depășească momentul, Zelenski a ripostat. A ținut să demonstreze evidența, să primească recunoaștere de la cel care nu era în măsură să ofere așa ceva.
Cel mai puternic om din Biroul Oval ar fi trebuit să se stăpânească, să întoarcă și celălalt obraz. A încercat, nu i-a ieșit. Până la urmă, l-a expus pe adversarul democrației, l-a dezvăluit. A arătat că acela care e slab, este așa chiar dacă are cea mai tare mașină din parcare.
Urmează tăvălugul istoriei, scufundarea Titanicului. Ce va consemna istoria? Depinde cine o va scrie. Am putea spune: rămâne o atitudine. O atitudine în schimbul unei țări? Posibil. Am putea spune: o idee perpetuă ca măsură a unei existențe efemere. Ar fi ceva frumos spus.
…Dar, vorba poetului, zăpezile s-au murdărit.
Notă. Mai jos, cele 12 minute teribile.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu