Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
De când au înflorit pomii și s-au dezmorțit terasele, Ilarion pare a recăpăta culoare în obraji. „Adevărul e în halba de bere băută cu prietenii”, trage de el dl. Lică. Dar merge greu. Pentru că Ilarion a dezvoltat o conexiune parasocială cu ChatGPT.
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă / Până nu vom câștiga libertatea noastră”. Am crezut în acest cântec în primăvara anului 1990 și cred că am făcut bine că nu am plecat. „Libertatea noastră” a devenit ceva de la sine înțeles. Ceva pentru care merită să lupți în fiecare zi (pentru că libertatea nu pică din cer).
Un studiu Statista Consumer Insights dat publicității săptămâna trecută arată că România este țara UE cu cea mai mare proporție de locuitori (93%!) care afirmă că sunt credincioși practicanți și că, astfel, religia joacă un rol proeminent în viața lor de zi cu zi. Foarte frumos!
Românii au o baladă populară, Miorița, în care un cioban se resemnează când află că tovarășii lui s-au înțeles să-l omoare (pentru că „are oi mai multe,/ mândre și cornute”). Ideea din Miorița (resemnarea în fața destinului implacabil) reflectă, s-a spus, o trăsătură importantă a poporului român. O filozofie. Un mod de a fi. La Miorița m-a dus cu gândul ceea ce s-a întâmplat vineri în Biroul Oval între „cei trei ciobănei”. Acolo, în Biroul Oval american, ucraineanul Zelenski a rescris Miorița românească. Deznodământul poate că va fi același; povestea e diferită. Pentru că am văzut o cu totul altă atitudine decât cea cu care eram noi obișnuiți: chiar dacă șansele sunt mici, atunci când se vede atras în ambuscadă, „ciobanul” încolțit alege să se lupte.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 