«   |   »

Desprinderea

Doamna cumsecade stătea pe bancă, iar afară era cald. Aveai impresia că ți se dezlipește pielea de pe oase. Lângă ea s-a așezat o doamnă mai puțin cumsecade, de pielea căreia hainele parcă ar fi vrut să se descotorosească. Respira grăbit și încerca să spună ceva. Cuvântul „apă” s-a descătușat anevoie de buzele nefiresc de umflate. Doamna cumsecade a scos din geantă o sticlă de plastic și a început să deșurubeze capacul. Era prins bine, așa că a pus un pic geanta deoparte; acum poate să se miște mai liber. Însă nu atât cât doamna mai puțin cumsecade, care s-a desprins de bancă, ca un abur, și a rupt-o la fugă, ținând strâns geanta doamnei cumsecade (încă preocupată să desfacă sticla de plastic).

Posted on 07/06/2024 at 12:25 in ZideZi   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete:

Lasă un comentariu