Ilarion continuă să se minuneze de trecerea cam grăbită a zilelor şi se întreabă unde sunt anotimpurile de altădată. „Aseară era vară. Azi-dimineaţă se făcuse toamnă”, i-a zis domnului Lică. Vecinul său era îmbrăcat adecvat. Îşi luase, preventiv, umbrela. A privit un pic dincolo de Ilarion, apoi i-a spus că frumuseţea anilor din urmă constă în rapiditatea cu care se transformă totul.
– Acceptă, i-a zis, altfel rămâi în urmă.
– Ţie îţi place?.
– Parcă mă întreabă cineva sau parcă pot eu schimba asta.






Lasă un comentariu