«   |   »

Pilaf din Pont

Se lungise pe nisip, mijind ochii. Voia s-o facă. Acum! „Că doar n-o fi foc!”, şi-a făcut curaj. Era om în toată firea, ce naiba!
O oră mai târziu, un domn prezentabil a intrat imperial, întorcând privirile celor care erau deja înăuntru. Avea pantaloni uşori de in, albi, şlapi Adibas şi o cămaşă aproape lejeră, înflorată, ai cărei nasturi din zona burţii păreau uşor cam tensionaţi. I-a descheiat cu un gest nobil, a scuturat câteva fire de nisip, apoi a spus, calm:
– O porţie de pilaf. Sârbesc.

Posted on 27/12/2012 at 07:57 in PA/Proză Arhiscurtă   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: ,

Lasă un comentariu