Când am văzut-o prima oară mi s-a părut de un prost gust desăvârşit. Un galben ţipător, un model încărcat, din care nu înţelegi despre ce e vorba, o lucrare pentru care n-a fost timp, rezultatul unui hei-rup, o făcătură ieftină. Când am văzut-o a doua oară mi-am zis că prima impresie contează. Moneda de 50 de bani din alamă, bătută în anul 2011, cu figura lui Mircea cel Bătrân pe una din feţe, mi se pare o glumă proastă.
Mai proastă decât gluma din anul precedent, moneda de 50 de bani, ediţie comemorativă, cu chipul lui Aurel Vlaicu pe ea. Asta cu Vlaicu e ceva mai reuşită, copiază modelul monedei europeane, dar metalul pare mai prost.
Mi-e greu să înţeleg rostul acestor „experimente”. Pot considera că nenea BNR a avut nevoie să bată o monedă mai ieftină (leul s-a ieftinit), n-a avut timp să pregătească asta (eu n-am auzit de campanii de informare în momentul lansării). În plus, nea Mugur are bani, doar i-a dat FMI-ul, se poate juca.
P.S. Îmi place că moneda de 50 de bani se vinde cu 3 lei 🙂







