Aţipise. I se întâmplă rar aici, la birou, chiar dacă nu pleacă acasă înainte de miezul nopţii. L-a trezit un clinchet discret. Cuburile de gheaţă nu se topiseră încă şi se zbenguiau între pereţii aburiţi ai paharului cu whisky. A luat o înghiţitură, satisfăcut. Parcă niciodată băutura lui preferată nu fusese amestecată aşa bine.
– Uneori, e nevoie de atât de puţin pentru a fi fericit, şi-a zis după prima sorbitură.
Era ora 2.35. Tocmai avusese loc un cutremur de 6 grade pe scara Richter.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 