Duc mâinile
la ochi, imaginea ta
îmi alunecă printre degete-
degete gratii
m-ascund
soarele vrea
să mă ardă, un salt
de panteră neagră neagră, flămândă
m-ascund
imaginea ta se sparge
ah!, pline de zgomot cioburi-
puzzle din care lipseşte
mereu o bucată
peretele, Manole!
tavanul
vine
Cânta o mierlă, creanga
se rupe
una din gratii
Cu sânge
scriu
NOTĂ. Aceasta este una din primele poezii pe care le-am scris. Să zic asa, una din primele 20. Ciudat, a făcut parte dintr-un grupaj pe care l-am publicat în România literară în anul 1985. Am primit si bani pentru poeziile acelea: 660 de lei, cu care mi-am cumpărat un pick-up si niste discuri. Am primit si un premiu, la un concurs literar despre care trebuie să vă povestesc. Deocamdată, vă spun că la această poezie am experimentat ceva ce mi s-a părut fascinant: ruperea versurilor, folosirea câte unui cuvânt de legătură care să se „potrivească” la fel de bine si într-un vers si în cel de dedesubt. Acum mă întreb dacă această poezie nu e prea, cum să zic, subtilă. Am băgat la „chei” în ea de mă doare capul.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu