nu mă mai gândesc la tine
ultima floare pe care ţi-am întins-o
e de mult o idee uscată într-un vas cu apă de la robinet
nu mă mai gândesc la tine
ultima oară când am discutat banalităţi
erai mai minunată decât îndrăzneala mea de a te lua de mână
nu mă mai gândesc la tine
fereastra ta muşcată de flori
mi s-a lipit de retină ca o lentilă de contact
nu te mai văd acum decât pe tine
asta mai ales când închid ochii
pleoapele mele îţi păstrează imaginea
uite am inventat un raft de cuvinte
pe care le voi învăţa să se aşeze în formă de poem neterminat
nu mă mai gândesc la tine





