Pricop îşi privea unghiile. Îi plăcea să fie tăiate îngrijit, rotund. Avea degetele plinuţe, ca nişte crenvurşti moi. Pe vremuri, era suplu. Acum, cureaua a ajuns la ultima gaură.
– Dar e bine, zice Pricop, aşezându-se mai bine în fotoliu.
Director de strategii implementabile, aşa scrie pe uşa lui care se deschide de două ori pe zi: dimineaţa, când intră în sediu şi după-masă, când pleacă să se mai gândească niţel. Până mâine.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 