În luna decembrie am cunoscut-o pe Liana. (Ne-a făcut cunoştinţă colega mea Diana; n-aş fi vrut să rimeze, dar asta e.) În memoria telefonului am scris Peru Liana. Faza e că eu mă ocup, la ziar, şi de pagina de vacanţe şi Liana tocmai urma să plece într-o călătorie prin America de Sud. Singură, cu rucsacul. Deci, un potenţial supersubiect.
Liana s-a întors din continentul dominat de Amazon în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Acum vreo zece zile mi-a trimis primele însemnări şi mi-a arătat primele fotografii. În ziarul de astăzi a publicat episodul-pilot al unui fascinant jurnal de călătorie. Dar cuvântul fascinant e prea moale, iar jurnal de călătorie e prea puţin spus.
Dacă aveţi poftă să citiţi literatură pură, să vă lăsaţi purtaţi pe plaiuri la care, probabil, doar cu gândul aţi gândit, urmăriţi povestea adevărată a unei românce (din Pantelimon) prin Sudamerica. Merită, zău!
P.S. Mi-ar plăcea să „imprietenesc” Amazonul Lianei cu Amazonul lui Alin Fumurescu.
NOTĂ. Am ales să public aceste rânduri pe ambele bloguri, PA-uri şi mirări, respectiv Naiv prin România fiindcă nu m-am decis pe care e mai bine să o fac. Le cer iertare, astfel, celor care s-ar putea rătăci prin ambele locuri. Sper însă că le va plăcea povestea Lianei, oriunde ar afla de ea. De citit, deocamdată, în Evz.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu