Search Results for “viața la bloc”

17/04/2010

Oraşul 1. Scara blocului

Începe prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Oraşul”.

Tema etapei: Scara blocului.

Deadline: miercuri, 21 aprilie, 13.00.

Trimiteti PA-urile pe adresa ticorosu@yahoo.com.

Baftă!

Notă.

Vă rog să-mi spuneti, până la deadline, cine doreste să fie GE si dacă si cine doreste să organizeze concursuri atasate, gen concurs de ghicit, concursul arbitrilor samd.

Iată PA-urile

Interfon: 69# Autor: ?
Bloc PB19, scara C. Prefabricate din beton; înainte de 1989 se numea 3, acum a devenit scara C. Alte schimbări nu sunt; ba da: au mai murit câţiva, iar alţii s-au pensionat. În casa scării, mirosurile revin succesiv: sarmale în decembrie, friptură de miel în ajun de Paşte şi cozonac de ziua tuturor sfinţilor. N-am ştiut niciodată cum îl cheamă pe puradelul lui tanti Vifina, cea care mătură marţi şi joi, iar sâmbătă spală scările; acum e student în anul I la Economia agroalimentară şi a mediului.

Capitularea  Autor:?
În toiul căutărilor pentru eşarfa primită cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de căsnicie, câteva etaje mai jos – dacă nu chiar la subsol – domnul V, lăsat pe străzi de fiică-sa şi ginere-su ăla hrăpăreţ, îşi va scutura, folosindu-se de ceea ce pare o cârpă, firimiturile din barbă. Detaliul acesta s-ar dovedi de prisos în cazul în care domnul B – desigur, soţul doamnei B – nu dăduse de pomană deopotrivă, pe lângă colţul de pâine, eşarfa. Era un fel de fluturare a steagului alb, am putea spune.

Sărut adolescentin Autor:?
Îţi aminteşti cum ascultam înfriguraţi fiecare zgomot venind din apartamente, fiecare uşă care se deschidea, fiecare pas care cobora scara? Oare emoţia primei noastre îmbrăţişări era cea care ne făcea să ne înfiorăm, sau frica de a nu fi surprinşi de cineva? Mireasma părului tău, obrajii îmbujoraţi de freamătul aşteptării, ochii scânteietori şi buza de jos răsfrântă, vibrând întrebător, pe toate mi le amintesc din acea seară când ne-am sărutat pentru întâia dată, în scara blocului tău, iubire.

Mare vânzoleală… Autor: ?
pe scara blogului, stimaţi comPAtrioţi. Pesemne Călin şi-a pus prea multă miere-n ceai (că altă explicaţie, pur şi simplu, n-ai) şi-astenizat de-atâta pepsi cu narcise hotărî să dea c-o cheie, de la casă pare-mi-se, câte un autograf, şi-apoi unde oare dacă nu pe fiece maşină din parcare? Supăraţi foc, vecinii de blog se-nfăţişează, buluc, la uşa iscăliciului.Poc!Poc!Poc! Bună ziua, îmi scuzaţi gestul, dar, cum s-ar spune, contează intenţia, şi-acum că în sfârşit v-am reţinut atenţia pot să vă spun: a prins viaţă Oraşul!

Întuneric Autor:?
Nu, lanterna e bună pentru citit „Cireşarii” sub plapumă, n-am nevoie de ea când se întrerupe lumina. Pe cinstea mea, zici că sunt liliac! Cum intri în bloc, treci pe lângă colţul îndrăgostiţilor, mai urci puţin şi ştii că tanti Coca a prăjit iar ceapă, încă vreo două trepte şi te latră Trepăduş, pechinezul antipatic, pe la trei nenea Toma ţipă iar la nevastă-sa, e beat. Mai sus cu un etaj e bara de care şi-a spart capul Ionel, pe urmă treci pe lângă peretele pe care e scrijelit „Queen” şi gata!

Cel mai tare tată Autor:?
Se ştie că toţi copiii pentru a nu urca la culcare, în fiecare seară se adunau în scara blocului. Şi ce de jocuri mai erau! Într-o seară am jucat Omul Negru până a ieşit tanti Mariana să ne fugărească. Totuşi cele mai frumoase seri în scara blocului au fost cele în care tata aducea pufuleţi. Venea cu un sac de pufuleţi şi copiii săreau pe el cu căciulile întinse. Chiar dacă nu mai ajungea în casă cu cine ştie ce, eram cel mai bucuros copil că tata era considerat de către copiii vecinilor cel mai tare tată din cartier.

Nedumerire Autor:?
Cum intri, pe partea dreapta, stau aliniate. Gurile sunt deschise mereu. Sunt nesatule si inghit, fara protest, de la reclame-promotii la avize si scrisori. De prea plin, uneori, micul hau isi arata maruntaiele.
Administratorul a demontat tot ceea ce nu era uniform. Toate sunt standard. Oare sperantele celor care le eviscereaza sunt asemanatoare?

Uliţa cu trepte Autor:?
Urc din ce în ce mai greu scările acestea şi oftez vorbind cu străinul din mine: Ce e scara blocului?! O uliţă cu trepte pe care aş putea-o numi ,,scara copilăriei”. Hm! Betonul a ucis orice urmă de poezie. Vizorul ne deformează chipurile şi sufletele. Suntem prea aproape, uşă-n uşă,  şi totuşi prea departe.Uliţa asta cu trepte ne-a făcut să credem că urcăm…Ne-a făcut pasul dur cu întoarceri bruşte. Ne atingem sacoşele pe scări , şi umerii, dar nu ne mai atingem inimile.

Nuntă la scară mică Autor:?
Dacă aş şti să merg vertical, aş fi din cinci paşi la uşa ei. Spirala scărilor îmi sfredeleşte trupul ca un tirbuşon. Uit că-s mire. Uit de trandafirii roz din buchetul ce s-a săpat în palme. Iată-mă-s la uşa ascunsă după baloane albe şi roz. Doamne, e deschisă larg. Privesc în urmă la mulţimea de nuntaşii înghesuiţi pe scară. Cineva strigă:
– Băi, ia-ţi mireasa şi hai în faţa blocului că ne sufocăm aici!
La coborâre observ, datorită ei, tiuluri şi panglci agăţate de balustradă, că deh!, e nuntă în scara blocului. Tirbuşonul încă sfredeleşte…

Orasul de provincie Autor:?
Stau pe o banca, caldura mare nene Iancule.
Langa semafor e vechiul cos de gunoi. Oare cine a ales culoarea verde ?
Poate doar sa ne indemne sa aruncam acolo resturile si nu pe jos.
Sunt verzi ca sa se asorteze cu iarba, copacii, e pur si simplu vorba de ecologie, sa dea impresia ca fac parte din natura.
Si pentru ca e in timpul saptamanii, nenea de la salubritate ce goleste cosul.
Troleul 44 opreste in statie. Din multimea confuza de corpuri, 2 oameni cunoscuti imi apar in cale, prietenii mei.

Flashback Autor: ?
Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti. Se instaleaza in corp prin tremurat, si in minte prin ganduri intunecate. Revezi scena ca pe un film de groaza. Zi de zi iti acoperi ochii cand intri in locul acela imputit si plin de pisat. Dar mirosul, mirosul e inconfundabil. Uneori cand speli ramasitele jegului plantat de el in tine, bagi capul sub apa si urli cat te tin plamanii. Apoi o iei de la capat. Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti.

Scara blocului (Ilarion) Autor: ?
Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus „scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.

Autor necunoscut Autor:?
Prima bubuitură a fost ca o glumă proastă. Încă nu i se stinsese ecoul când s-a auzit a doua. La a treia, locatarii începuseră să se întrebe „ce-i?”. A patra bubuială nu s-a mai auzit, dar horcăiala vecinului Panait se distingea clar. Nu s-a aflat cine a chemat Salvarea, dar abia atunci când s-au auzit sirenele scara blocului a început să se umple de curiosi. Asta a întârziat dramatic măsurile de prim-ajutor. Panait si-a dat duhul zvârolindu-se, în urma unor plăgi prin împuscare, autor necunoscut.

Tovarăşul Prună  Autor: ?

Locuiam pe aceeaşi scară cu administratorul blocului din Berceni, tovarăşul Prună. Cam la o lună de la depunerea actelor mele de emigrare în SUA, l-au contactat autorităţile locale. Mă abordează vesel:
– I-am dat sectoristului referinţe excelente despre tine.
Brusc mi-a sărit ţandăra!
– Cine mă-ta te-a pus?
Înainte, totdeauna eram politicos cu el:
– Ce-am greşit?
– Referinţele bune sînt pentru turişti. Emigranţii trebuie să fie tipi răi, fără onoare, recalcitranţi, nedoriţi de societatea socialistă!

Doua lifturi Autor: ?
Instiintare
Pentru a economisi efortul de tractare Newton/kg forta si a asigura securitatea utilizatorilor, la adresa str. Pescarusului 3, bl C4, sc A, sector 2, Bucuresti, cele doua lifturi vor functiona : Liftul din stanga sensului de intrare in scara va urca pentru etajele 2, 4, 6, 8, 10; Liftul din dreapta sensului de intrare in scara va cobori pentru etajele 1,3,5,7,9
Administratorul ofta si scrise.
Nota
De maine toti locatarii ie obligati sa foloseasca liftul din stanga cu sot si cel din dreapta fara sot.
Sub avizier, cu carioca, aparu imediat: da vaduvele si divortatii?

Scara şi liftul Autor: ?
Era odată o scară, care iubea platonic un lift. Îi plăcea alunecarea lui lină, în sus şi în jos, acel du-te vino aproape erotic. Îi plăcea uşa liftului, atunci când se deschidea şi lăsa să se întrevadă ceva din intimitatea lui metalică. Şi, mai ales, îi plăceau butoanele şi beculeţele. Şi liftului îi plăcea scara, deşi o privea cam de sus, chiar şi se afla la un etaj inferior. Se simţea modern, se privea pe sine ca fiind tehnologie avansată. Se uitau, unul la altul, cu jind, fără să se atingă vreodată.

Scara blocului (închid uşa) Autor:?
Inchid usa, si pentru prima oara imi analizez scara blocului.Se vede ca mii de maini au atins-o, au pictat-o , au ucis-o .La cate certuri, la cate separari ale trupului de catre suflet a asistat, cate regrete s-au stins in urma pasilor fugariti de soarta, pe treptele acelea putrezite de vreme.Bara de fier incheaga un intreg , un mijloc de aparare a blocului vechi in care am fost nevoita sa locuiesc.Pe pereti sunt doar urme de negreala, de ura , de o adormire a propriei constiinte.

Infima clipă Autor:?
Mi-s dragi copiii care-mi aleargă scările, tropăitul şi ţipetele care-i însoţesc. Ştiu toate secretele, zvonurile, bârfele şoptite din vârful buzelor de pensionarii care-mi locuiesc parterul. M-am îndrăgostit la fiecare sărut timid surprins în colţurile-mi întunecoase.
Am vrut să strig, chiar am strigat!, când ea s-a aruncat din înalt. I-am auzit deznădejdea şi am primit-o într-o îmbrăţişare mută. Atunci şi-au dat seama oamenii de inexistenţa ei şi, pentru o infimă clipă, nu s-au mai înstrăinat.

Noaptea scărilor Autor:?
Dar, în fiecare seară,femeia care număra cu bătăile inimii sale minutele lui de întârziere, continua să aştepte până la două şi deseori până la trei noaptea semnalul anume prin care pasul cunoscut anunţa de departe, în liniştea străzii, că el era cel care venea să urce din nou treptele scării,iar în timp ce el urca, luminile privirilor ei scânteiau dincolo de ungherul întunecat al nopţii, refuzând în mod repetat să privească în faţă tortura cumplită care şi-o impuneau de fiecare dată, aşteptându-se.

Scara sfidând timpul Autor:?
Florile uscate din glastre spuneau povestea unor oameni obosiţi. Scara blocului fusese cândva gătită cu mândrie de vreo damă ce excela în dantelării şi-n amoruri de horticultor mustite-n secret, dar astăzi pereţii perfecţi nu spuneau decât că n-o iubesc nici copiii. Celebra „linişte şi curăţenie dintre 12-14”dura toată ziua ca o amorţeală nesfârşită, poştaşul şi lăptarul îşi purtau rutina cu stoicism şi-o oarecare mândrie a continuităţii în muncă, bătrânii mureau resemnaţi, uşuraţi. Ca-ntr-o poveste cu sfârşit cunoscut…

Scaraorbului Autor?
Bezna. Caut ca un orb bara sa nu calc stramb pe scari. Mi s-a intamplat. M-am ales cu o entorsa. Am 8 scari si inca 8 pana la etajul 1 Trec accelerat de usa vecinului Dorel. Din apartament se aude Adrian Minune schimonosit de durere. 8 scari si alte 8 pana la etajul 2. Mona nu este acasa. Aş fi auzit-o certandu-se cu betivul ei. 8 scari si alte 8 pana la etajul 3. Doi pasi inainte si ajung in fata usii. Caut cheia. Nimeresc yalla din a 3-a incercare. Un record. Pe scari se aude o busitura si o injuratura porcoasa. E grasa de la 4.

Alte vremuri Autor?
Domnul Mişu locuia de mult timp în scara A.
,,De pe vremea lui Ceaşcă’’ obişnuia el să spună.
,,Am prins zilele, sau mai bine spus nopţile, în care veneam acasă de la schimbul doi
şi orbecăiam până la etajul patru, iar dacă era lună plină, aveam noroc…
Ehe ce vremuri…’’oftează el dând şapca mai spre ceafă.
,,Acum avem cartelă la intrare şi bec cu senzor, ce mi-e şi cu tehnica asta!
Avem şi curent, dar tot orbecăim până la etajul patru, că nu merge senzorul de când l-au montat.’’
Da, vremurile s-au schimbat…

Flori pe scara blocului Autor?
Flori pe scara blocului, ghivece agăţate de pereţi sau pe jos, preşuri pe trepte, la etajul 1 roşu decolorat, de la 2 spre 3 gri în carouri, la ultimul etaj nou cu ciucuri, îl tocesc mai puţine perechi de picioare. Blocul bunicii, loc de bătrâni, unde mă duc rar, în vacanţe. Am visat toată copilăria o scară de bloc colorată, plină de flori şi căldură. Blocul nostru de tineri e fad, cu tencuială scorojită şi miros de nepăsare lucie. Întotdeauna am avut impresia că pe unde trec eu se ofilesc florile.

Desen Autor?
La ora de desen ne-a pus sa desenam scara blocului. Am facut un desen foarte frumos ca doar stiu si eu cum arata un bloc, chiar daca stau la casa. Am desenat un bloc inalt. Scara am desenat-o mare cat blocul, rezemata de el, asa cum avem noi acasa scara pe care ne urcam in pod. Nu inteleg de ce mi-a dat patru la desen. Cred ca profesoara de desen n-a vazut in viata ei cum arata un bloc. Abia cand am mers la matusa care sta la bloc am inteles unde am gresit: blocurile inalte nu au scara, au lift.

Puncte de vedere Autor?
Sunt cam bătrână și obosită, la 80 de ani! Și am văzut destule la viața mea: cizmele nemților care-i vânau pe evrei, încălțările comuniștilor care-și trădau familia sau pantofii îndrăgostiților oprindu-se din treaptă în treaptă. Mulți spun c-aș fi depășită și mi-au băgat pe gât un partener cam necopt, care umblă mereu cu capul în nori. Copiii îl adoră și se plimbă cu el în sus și în jos, iar pe mine mă ignoră toți, chiar și cei de la primul etaj. Vă mai mirați că tinerii noștri sunt așa aerieni?

Reciprocitate Autor?
Când ne-am căsătorit, soțul meu și-a dorit să mă treacă pragul ca la carte și m-a dus în brațe pe scara blocului, de la intrare până la etajul cinci, unde era apartamentul pe care ni-l cumpăraseră părinții, cu banii jos. De atunci, ar fi vreo 15 ani, nu mi-a mai cărat niciodată nimic și când ripostez, îmi amintește gestul lui plin de dragoste, de la începutul căsniciei, în urma căruia s-a ales cu dureri de șale, iar acum e rândul meu să-mi dovedesc iubirea și să fiu hamalul familiei. Corect!

Scara Sperantei Autor?
Mirosea a clor şi a tutun de parcă ar fi fumat cineva amintirea unui hol de spital. Toate uşile erau albe, fără vizoare şi fără incuietori pentru că-n scara Speranţei averea oamenilor se numea Încredere. Îşi fumau ţigările pe palier de dragul de-a sta de vorbă cu vecinii, de-a spune poveşti rezemaţi de treptele reci, de-a număra anii cu resemnare în ciuda calendarelor. Etichetele aşezate simetric trădau obsesia perfecţiunii şi florile în nuanţe odihnitoare făceau cinste unui gust estetic evident educat. Mirosea plăcut.

13/05/2021

Azi l-am cunoscut pe dl. Lică

Azi* l-am cunoscut pe dl. Lică. Adevăratul domn Lică, nu cel despre care scriu de vreo șase-șapte ani. Are 80 de ani, un picior lipsă, o cămașă roșie cu pătrățele negre, groasă, părul alb și conduce un Opel albastru. Obrazul lui e mereu proaspăt bărbierit. E un om bun. Dl. Lică stă la bloc, lângă cel mai frumos parc din București, parcul unde își plimbă aproape zilnic nepoțelul.

read more »

Etichete:
07/01/2019

unele zile sunt ca o lumină intermitentă

unele zile sunt ca o lumină intermitentă
care sclipește între vârste
(diferitele vârste ale orașelor)

ziua în care nu există colțuri de stradă
nu există drum înapoi
(iată-ne)

ne privim în ochi unul pe celălalt
eu și orașul
tu și cu mine

viața e dincolo de colț
trecutul e diferit
viitorul a rămas același

read more »

18/05/2016

De ce renunță la blog un blogger de succes

Da, Carmen! Sursa: Vis si realitate

Da, Carmen! Sursa: Vis si realitate

Închei discuția în foileton cu Carmen, Prima Doamnă a „Miercurii fără cuvinte” într-o zi de miercuri, în care prietenii fenomenului inițiat de ea în urmă cu șase ani postează articole în care, teoretic, nu sunt cuvinte, doar fotografii. După ce, în primele cinci episoade ( 1, 2, 3, 45) am vorbit despre începuturile MfC, bloggerița Carmen, dacă a făcut bani din blog, întâlnirile din virtual și din real și ce crede Carmen despre reglementarea internetului, am vrut foarte mult să aflu motivul principal pentru care un blogger de succes renunță la blogging. Am scotocit prin discuția noastră, am aflat și vă supun atenției.

read more »

17/05/2016

Carmen: „A ignora un agresor în virtual are același efect ca în viața reală”

Bomboane pentru prieteni, marca Vis și realitate 2

Bomboane pentru prieteni, marca Vis și realitate 2

Am ajuns la a cincea parte a discuției cu Carmen (primele patru: 1, 2, 3, 4). După ce am vorbit despre Carmen ca bloggeriță, începuturile fenomenului „Miercurea fără Cuvinte”, întâlnirile din virtual și cele din real, dacă și cum se fac bani din blog, astăzi am fost curios să aflu părerea doamnei MfC despre nevoia sau nu a reglementării Internetului.

read more »

17/05/2016

„Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul”. Întâlnirile MfC

Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă :). Sursa foto: Vis si realitate 2

Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă :). Sursa foto: Vis si realitate 2

Această a patra parte a discuției cu Carmen (primele trei: 1, 2, 3) are un motto: „Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit să-l frecventez.”

read more »

16/05/2016

Bani din blog. Varianta Carmen

Pentru Carmen există bucuria de a împărtăși, pe care nu s-a gândit că ar putea-o cuantifica, n-a avut nevoie de asta. Sursa foto: Vis si realitate 2

Pentru Carmen există bucuria de a împărtăși, pe care nu s-a gândit că ar putea-o cuantifica, n-a avut nevoie de asta. Sursa foto: Vis si realitate 2

Am avut o discuție lungă cu Carmen, cea care a adus în România „fenomenul Miercurea fără Cuvinte”. În primele două episoade am vorbit despre Carmen ca bloggeriță și despre începuturile MfC. În partea a treia a discuției am încercat să aflu dacă ea a făcut bani din blog, fiindcă a face din blogging o sursă de venit este un vis secret al multor bloggeri. 

read more »

14/04/2016

Ce înseamnă „dar și”

Vedere din București. Campania „dar și” a magazinelor Mega Image. Foto: Călin Hera

Vedere din București. Campania „dar și” a magazinelor Mega Image. Foto: Călin Hera

Sunt câțiva ani de când un editor al televiziunii Realitatea TV a devenit obsedat de alăturarea „dar și” a două conjuncții simple. Și a tot folosit-o. Șmecheria a prins. Auziți acest „dar și” astăzi la mai toate transmisiile live la toate televiziunile de știri. De aceea abordez subiectul, că e de interes.

read more »

26/11/2015

Presa moare dar nu se predă

Din când în când, vin mesaje alarmante dinspre presa din România. Ultima este despre plecarea a trei șefi importanți de la România liberă, primul ziar important al istoriei mass-media postedecembriste. Ce înseamnă aceste frământări? O luptă la capătul căreia nu știm sigur dacă binele învinge. Presa moare, dar nu se predă. Doar se transformă. Însă are nevoie de jurnaliști. Care sunt forțați să își plece capetele. Unii cedează. Alții se încăpățânează să nu. Unii pleacă, alții revin. 

read more »

31/08/2015

Eva Radu a făcut o cascadă pe strada Xenofon

Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Cascada de pe strada Xenofon. Foto cu telefonul: Călin Hera

Văzusem undeva o fotografie cu o cascadă în inima Bucureștiului. Ce idee!, mi-am zis. Am făcut în așa fel încât, într-o dimineață de august, să cobor pe lângă Parcul Carol, dinspre Autogara Filaret. Am parcat lângă parc, am mers pe jos două minute, apoi m-am oprit și m-am minunat. Am făcut fotografii de la distanță, m-am apropiat. Era începutul unei zile caniculare și mi s-a părut că apele cascadei de vopsea mă răcoresc. E o licență cvasipoetică, de acord, dar jumătatea de oră petrecută pe strada în scări Xenofon din București asta a însemnat, o răcorire. M-am simțit bine.

read more »

17/08/2015

Oameni cu lipici

Totul a început într-o după-amiază de august. De vină a fost ăla micu’ al lui Ilarion. Sebi, așa îl cheamă, are blog, spre deosebire de copiii de vârsta lui, pentru care a avea adresă de email e ceva desuet, iar blogul ține de epoci trecute. Prietenii lui Sebi comunică prin Wathsup și au mai multe conturi de Facebook, ca să se ascundă de părinți și pentru fun. Sebi, însă, are blog și e conectat la mai multe rețele ale bloggerilor.

read more »

14/07/2015

O zi pe plaiul românesc

brazi

Vedere cu brazi. Foto cu telefonul: Călin Hera

Se uitau la mine ca proastele. Erau patru  și cea mai curioasă avea ceva straniu în privire. Ochi sticloși, negri, ficși, fără nuanțe. Ca să vadă mai bine ce și cum, întorsese capul și mă privea așa, dintr-o parte. Eram Intrusul și trebuia să afle rapid cum să reacționeze. Am mai făcut un pas spre ele, cu cele mai bune intenții. Pe toate patru-n brațe v-aș ține, la o adică, dar ceva mă reține – am încercat eu o rimă. Dar mințeam și ele și-au dat seama. Curcile, de ele zic. Au început să curcăiască până când a apărut, amenințător, Curcanul.

read more »

19/06/2015

Cugetare pe strada Mătăsari

 

Vedere din București. Pe strada Mătăsari 23 se află încă frumoasa clădire a unui simbol cultural românesc: Editura Cugetarea. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Pe strada Mătăsari 23 se află încă frumoasa clădire a unui simbol cultural românesc: Editura Cugetarea. Foto cu telefonul: Călin Hera

Am avut într-una din zilele trecute suficient timp liber ca să fac o plimbare pe celebra stradă Mătăsari, de la Bd. Pache Protopopescu până la strada Matei Voievod. Cel mult zece minute la pas săltăreț, cale de o oră de căscat ochii. Știam că voi descoperi ceva, așa că mi-am rezervat o jumătate de oră pentru această excursie. A fost bine.

read more »

18/06/2015

Demolarea Bisericii Sfânta Vineri. După 28 de ani

Vedere din București. Placa memorială pe un bloc construit acolo unde se afla Biserica Sfânta Vineri.  Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Placa memorială pe un bloc construit acolo unde se afla Biserica Sfânta Vineri. Foto cu telefonul: Călin Hera

Treceam pe un trotuar. Am văzut o placă, pe un bloc. Text simplu: ”Pe acest loc s-a aflat Biserica Sfânta Vineri, demolată de regimul comunist în anul 1987. Această placă a fost pusă azi, 21.08.1991 pentru a cinsti memoria tuturor victimelor represiunii comuniste”.

read more »

13/04/2015

Unul dintre cele mai faine mesaje de Paşte (pe Facebook)

Mesajul de Paşte al lui Cristian Ştefănescu. Sursa: Facebook

Mesajul de Paşte al lui Cristian Ştefănescu. Sursa: Facebook

Unul dintre cele mai faine mesaje de Paşte ale prietenilor mei de pe Facebook a fost postat sâmbătă de Cristian Ştefănescu.

read more »

23/02/2015

Despre Falstaff 2015 la Opera Naţională Bucureşti

Coperta programului Falstaff (ONB), r. Graham Vick

Coperta programului Falstaff (ONB), r. Graham Vick

A venit şi premiera de la Opera Naţională Bucureşti (Falstaff, în regia lui Graham Vick). Am citit o cronică foarte bună (unde altundeva decât?) pe site-ul Despre operă – recomandată atât celor care au fost la premieră cât şi celor care nu au apucat încă să vadă spectacolul.

„Un purcel verde de dimensiuni uriașe, vegetal și artificial, pârțâie confetti peste o adunare de oameni costumați caraghios, veniți să celebreze o nuntă. Asta este o imagine pe care n-o voi uita multă vreme. Eu unul mi-o voi aminti cu mare amuzament. A fost o seară în care m-a pufnit râsul mereu și la capătul căreia m-am emoționat contemplând un final în care bătrânețea ajunge la limita cea mai de jos a ridicolului, iar viața își reia ciclul obișnuit, prin căsătoria lui Fenton cu Nanetta. Așa de bătrâni și de ridicoli vom ajunge și noi, cel mai probabil. Și vom privi totuși cu o înțelepciune salvatoare cum tinerii o iau de la capăt, la fel ca noi, fără să fi învățat nimic din experiența noastră. Privită așa, viața este o comedie nebună.

La fel ca orice comunitate, și publicul de operă se împarte în tineri și bătrâni. În special la operă, publicul bătrân este mai numeros decât proporția sa demografică. De aceea, aseară au fost spectatori scandalizați de regia modernă a lui Graham Vick.” (Alexandru Pătraşcu, Despre operă)

read more »

25/02/2011

Care va fi cel mai bun film

În deschidere, iată tableta TV publicată sâmbătă în Evz:

Am văzut toate filmele nominalizate anul acesta la Oscar, cu o notabilă excepție: „Win­ter’s Bone”. Mi s-a spus că acesta ar fi cel mai bun. Cum nu l-am văzut încă, nu mă pot pronunța. Sunt, în schimb, alte două filme tari. Primul e cel al fraților Coen, „True Grit”, alert, dur, în care Jeff Bridgess e memorabil în rolul șerifului Cogburn (ar fi OK dacă ar primi Oscarul pentru Cel mai bun actor). După părerea mea, însă, cel mai bun film rămâne „127 Hours”, bazat pe o poveste reală (un alpinist blocat într-un canion din Utah, care, după cinci zile în care își dră­muiește proviziile și încearcă, în zadar, să-și scape mâna prinsă între un perete de stâncă și un bolovan, își taie brațul ca să-și salveze viața). Actorul James Franco, care-l interpretează pe alpinistul Aron Ralston, duce de unul singur un film întreg, plin de suspans, inteligență și umor, o lecție de viață și o lecție de regie și scenariu (Dany Boyle, bazat pe caseta înregistrată de Ralston). M-ar bucura măcar un Oscar pentru cele 127 de ore.

Acum, iată provocarea:

Votați cel mai bun film, după părerea voastră, din cele zece nominalizate anul acesta la Oscar. Nu e un concurs de pronosticuri, e un concurs de preferinte.
Mai jos, lista filmelor (în ordine alfabetică), cu link către articolele pe care le-am scris despre ele, pe acest blog (în completare; acolo unde n-am scris încă, dau link către imdb.com).

127 Hours
Black Swan
The Fighter
Inception
The Kids Are All Right
The King’s Speech
The Social Network
Toy Story 3
True Grit
Winter’s Bone

P.S. Fiecare cititor al acestui blog are dreptul la trei voturi deodată.

17/01/2010

12-13 (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema 6: 12-13.
Deadline: marti, 23.59.
Baftă!

Prietenie starsgates
Mă uit la ceas:12 jumătate. Îmi aduc aminte că acum trebuie să apară bătrânica şchioapă. Umblă cu un baston, încet, foarte încet.
În urma ei un câine, se opreşte de câte ori se opreşte bătrâna, are răbdare până aceasta se porneşte din nou.
Sunt un duet ciudat. O văd căutând în lada de gunoi, zilnic.
E ca un ceasornic, mereu la 12 jumate apare. Şi totuşi azi a întârziat, e unu fără un sfert.
Ba nu, uite-i! Îi urmăresc cu privirea gândindu-mă că mă comport exact ca acel câine, doar că eu îi urmăresc doar cu privirea.

Fără timp Laura Diha
Când ii spuse Peştişorului Auriu că-şi doreşte să oprească timpul în loc şi să rămână veşnic ca acum nu purta nici ceas şi nici clepsidrei nu-i răscolise nisipul în căutare de secunde… Totul se oprise pentru totdeauna în ora la care oamenii îşi poartă paşii spre locuri de răsfăţ ale papilelor gustative, ora la care copii ies de la scoală şi-s liberi să se joace până târziu, miezul zilei şi toată energia pozitivă concentrată-n jurul lui. Dorinţele se-ndeplinesc mereu intre 12 şi 13…

Sala de aşteptare Leo
Micuţa Fifi se zgâia la domnul cu cravată mov, scobindu-se în nas.
– Nene, ce cravată urâtă ai!
Domnul cu cravată mov clipi iritat, dar se făcu că n-aude.
– Nene, n-auzi? E urâtă foc! Pfiii…
Asistenta ieşea din când în când, citind blazată câte-un nume de familie de pe listă. Fifi clefăia o gumă verde, prea mare pentru guriţa ei, şi umfla la baloane până plesneau.
– Irimescu !
Domnul cu cravată mov se precipită spre uşă , aproape fericit.
– Pa, nene! Da’ să ştii că e tare urâtă cravata lu‘ matale!

Englez la fix cristian
Ma saluta ceremonios dimineata:
-Good morning, sir!
-Good morning, raspundeam, cu gestul reflex de a ma uita la ceas. Zilnic10.35, fix.
Il urmaream cu privirea pana la sezlong. Se dezbraca si isi aranja meticulos hainele. Pleca imediat in apa. Inota o ora. La 11.40 era inapoi pe sezlong. Se stergea calculat, cu privirea pe ceas. La 12 fara cinci se ridica si mergea glont spre bar. Isi aprindea o tigara si cand ajungea la filtru imi striga:
-My friend, let’s drink, it’s more than 12 already.
Era postas, am aflat. Postasul englez nu bea inainte de 12. Ca sa nu sune de doua ori din greseala.

Pătraşcu faţă cu vârsta Caligul
0253 731 483 Apostolescu V.
0276 583 197 Victoraş prof.
După ce m-a arătat din priviri, i-a spus că dacă nu se cuminţeşte îl mănâncă boşorogul. Auzi, stimate simulacru de jurnal, boşorog! M-am făcut că n-am auzit, apoi, când am ajuns în dreptul ei, am zâmbit. „Lasă că şi tu o să te ramoleşti, urâto! are să te bage în azil doar ca să nu-l mănânci”, i-am zis. În sinea mea. Am mai tăiat azi o pagină de cunoştinţe. Mulţi erau mai tineri ca mine când s-au dus. Am umplut-o la loc cu gânduri.
0276 261 922 Mitran Al.

Vise spuberate Mariana
E liber! De la 12 fix e liber de tot…Merge hai-hui pe străzi fără să mai citească chipurile ce-i ies în cale. Merge fără ţintă, fără ritm, fără sine…E gol de el însuşi. E pustiu în orice cotlon interior. Visele au fost spulberate în urma şedinţei între patru ochi…Crede că le-a abandonat în ochii aceia reci, goi, nefireşti…Sau mai degrabă i le-a supt cu nesaţ bolnăvicios nelăsând nici urmă de vis. Nici nu mai ştia ce îşi dorise, ce visase…Ar fi dorit să adoarmă pentru o Veşnicie, să uite tot! Ar fi dorit să se nască a doua oară, să crească, să înveţe mai cu sârg, şi să nu aleagă nici în ruptul capului meseria de…,,bugetar”.

Ora de fericire Mariana
„Ah! Ce bine că ne-am întâlnit!”, vorbeau în şoaptă limba mică şi limba mare. Au rătăcit atâta timp, au trecut una pe lângă alta fără să se recunoască. Fiecare cu ritmul ei, cu interesul ei. Au uitat că sunt surori. Au uitat că au acelaşi tată şi aceiaşi soartă. Acum fericirea lor a durat şaizeci de clipe. Ce poţi să faci în acest timp?! Taci şi asculţi ticăitul inimii…şi ce e mai frumos decât acest timp când se ascultă inima? Nimic!…Limba mare porneşte prima şi se pare că are mare spor…De ce, oare, o ia înainte, că doar au de parcurs acelaşi drum?!…Clipa e grăbită! De şaizecu de ori mai grăbită decât ora…Ce-ar însemna o oră de fericire? Ar însemna să stea ceasul….

Jaluzele Felix-Gabriel Lefter
O privesc, indepartand usor jaluzelele orizontale de la fereastra. Jaluzele orizontale, clasice, de birou, terne. Ii stiu orarul, aproximativ, cat sa ma simt un cvasi-pervers. E drept, n-am ajuns inca sa ma cobor la a-i desena inimi strapunse pe peretii scarii de bloc, cu vreo sugestie alambicata la numarul garsonierei sale. Sau la a mea. Sau la amadoua, alchimic legate. Imi zambeste cand ne salutam – fac in asa fel incat sa-mi verific casuta postala sau sa ies din bloc taman cand vine de la cine ce stie job, in jur de ora 18 (iarna e mai naspa – pe intuneric nu ma ajuta nici ochelarii…
Apoi realizez ca e o legatura subtila intre jaluzele si gelozie, apropiate indeaproape atat ca etimologie cat si ca sens. Dupa jaluzele te feresti de gelozii. As fi gelos, adica, sa vad ca o conduce un altul acasa…Pe de alta parte, egoist, prefer sa ma hranesc din vis decat sa il sfaram in realitate. Femeile vin si pleaca. EA e altceva…

Fericirea de la 12-13 Lady A
Ce poti face intr-o ora? Depinde cum te organizezi si, mai ales, trebuie sa stii ce vrei. O ora, 60 de minute; un minut, 60 de secunde. Total 3600 de secunde. Enorm!
Potrivise ceasul la ora 12. Cand a sunat, s-a ridicat si a tasnit pe usa. Nedumerirea celor din birou se citea cu usurinta. Nu-l mai vazusera asa, niciodata. Au mancat, au barfit noua secretara, dar ceva nu mergea… Unde era Dorel?
Ora 13. Usa zbura aproape din tatani. Dorel intra cu un zambet larg. Fericirea este o alegere personala!

Reflex condiționat cell61
Straniu lucru, îşi spuse, şi începu să se zgâiască la fundul sticlei prin gura ei, ca un copil curios ce ţine pentru întâia dată în mână un caleidoscop. Erau doar câteva bule, nici urmă de culori vii care să-i bucure ochiul. Şi totuşi, era pentru prima dată când se simţea mai bine. Prin sticlă, se uită la ceasul de la mână. În semiobscuritate, desluşi cu greu ora: 12:33. Rânji. Da, despre asta era vorba. Nici fiind şomer nu putea scăpa de reflexul orei de pauză. Satisfăcut, îşi mai turnă o bere.

Usile Emilia
Mergea pe plaja cu o doza de acid in sange cand tocmai ii venise ideea. Incepuse a-i povesti ca se lasa de scoala, de filme si se apuca de poezie si muzica. Dar cine avea sa creada ca muzica lui avea sa fie o revolutie? Spunea ca daca oamenii n-ar fi ingraditi de cunostintele plicticoase si fatidice, daca nu ar avea aceste idei preconcepute, ar fi cu adevarat fericiti,ar atinge absolutul si zarile nemarginite ale existentei.
Psihedelic si feeric. Rebel si abscons.
Are you The one or The Only one?

Singur în vară Petra
În acea zi am dormit până la 12.00. Niciodată nu mi s-a întâmplat, dar până la urmă era weekend. Îmi permiteam. Aşa că am lenevit încă 10 minute şi apoi am deschis geamul. Era cald, insuportabil de cald. Am băut un ness cu apă rece şi am tras nişte blugi pe mine. Când am ieşit din bloc dna Maria mi-a spus că ar trebui să acopăr cu ceva geamurile, că o să mă sufoc de căldură şi nimeni nu mă va găsi. Probabil îi este frică de o înmormântare pe timp de vară. Vrând să-i răspund ceva de bun simţ, m-am uitat la ceas şi i-am spus sec „E 13.00, scuze, dar întârzii!”. Dar dna Maria ştia că merg iar să mă plimb de una singură.

Acum, că m-am decis LePetitPrince
Acum ca m-am decis sa adopt un stil nou de viata, o sa iau un pranz sanatos: o supa de legume si un iaurt dietetic cu paine neagra. La desert voi renunta. Nici macar o prajiturica, mica-mica? Nici. O sa tai raul din radacini! E 12,45…pana la cina si aceea la fel de „sanatoasa” e cam greu sa rezisti doar cu o zeama in care s-au scaldat niste legume si cu un iaurt fara gust! Iti trebuie vointa, nu gluma! Fara indoiala eu voi reusi! Voi adopta un stil de viata sanatos, asa cum mi-am propus. Nu chiar de azi, dar de maine, negresit!

Pătraşcu faţă cu personajele Călin
Maricica îi spusese clar: la doişpe fix te înfiinţezi la Tatoo! Începea sezonul de reduceri. Deşi a ajuns la şi un sfert, magazinul nu se deschisese. De vină erau doi bărbaţi, aparent maturi, care se luaseră la harţă cu aşa o ardoare încât nimănui nu-i mai păsa de sezonul de reduceri. Curând, cei doi domni au renunţat la divergenţele legate de intiietatea la coadă, schimbând replici din ce în ce mai elevate. Ora 13 i-a prins închinând un coniac. Trei, Doamne (dl. Lică, Pătraşcu şi Maricel) şi toţi trei cu telefoanele pe silence.

Intervalul 12-13 Simion Cristian
În primavară, pe la ora 12, un geam al casei s-a spart din pricina vântului puternic, iar în acel moment EL a zărit-o pe EA la geam și a rămas încremenit. Din acel moment viața amândurora cunoștea o întorsătură radicală. Din acea clipă EL nu și-o mai putea scoate din minte pe EA ce-i părea mai frumoasă ca o zână,iar EA simțea că în sufletul ei se petrece ceva cu totul diferit, nu putea să-și scoată din minte chipul zărit printre cioburile ferestrei sparte.

12.30 Dan
Soţiile pescarilor se adună în curtea şcolii pentru a-şi aştepta odraslele. Cele care locuiesc la marginea oraşului vin cu bicicleta şi o lasă în rastelul de pe trotuar. Îşi desfac agrafele cu care protejează poala fustei pentru a nu o agăţa în mers şi se alătură celor aflate deja pe poziţii. Ciripitul melodios al vocilor răzbate până în piaţetă; ai senzaţia că nimeni nu ascultă, vorbesc şi râd toate odată. E ca o revistă a presei de amiază, se dezbate tot ce s-a întâmplat în ultimele 24 de ore.

Musicae LordDIf
Chicotind, contrabasul trimitea bezele trompetei, saxofonul mangaia de zor, pe corzi, o vioară subtirică. Infiorându-se de plăcere, drăgălasa oscila necontrolat între andante si allegro. Pianul părea că are nevoie urgentă de exorcizare, clarinetul se visa tubă spre disperarea domnului trombon, care se hotarî subit sa-l strangă de gât. Cu un zambet in coltul gurii maestrul zise :
– Amice, asta repetitie de Jazz se cheamă.

– după deadline –
iar am intarziat… ajnanina
mi-e greu sa ma desprind de ora 12, as prelungi-o cat mai mult. dupa ce limba mare aluneca mai departe, imi place sa cred ca limba mica ramane nemiscata, dreapta, aratand spre soare. ora cerului, indiferent daca de vara sau de iarna. stiu ca nu e asa, dar inca mai fixez ceasul, sperand sa fixez si timpul.

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat: