Apucă mortul de picioare

apucă mortul de picioare
să-l aşezăm ca lumea în sicriu
e rece e ţeapăn (pare viu)
e ca un semn de exclamare

e suplu şi golit de electroni
ca o călătorie transaltantică
ca o noţiune de fizică cuantică
ca o tablă de şah fără pioni

şi deodată vine explozia
ca un fulger globular rostogolit pe parchet
vedeţi nu e nici urmă de regret
unde-s ţigările (meştere) nectarul ambrozia

9 Responses to “Apucă mortul de picioare”

  1. Stiu ca nu ar trebui (sau ar trebui) dar mie mi s-a parut haioasa, poate ca finalul m-a dus cu gandul la un „Dorel” sau poate ca m-am vazut printre cei care apuca mortul de picioare si care, mai apoi, nu reuseste sa-i dea de cap cu greutatea… (si rade de neputinta si de comicul ei). E interesant de nemorbida senzatia pe care mi-o lasa acest poem ce atinge un subiect macar cu numele, morbid.

    Si mi-a placut mult un vers: „e ca un semn de exclamare”. Genial spus!

    Apreciază

    • Mă bucur că ti s-a părut haioasă. Cred că sunt momente de-a lungul vietii în car doar simtul umorului te poate ajuta să n-o iei razna. Într-un fel, am vrut intentionat să scriu (si) în acest registru.

      Apreciază

  2. In sfârsit ..sâmbăta „mortilor” 🙂 Fain poem! Imi place rima, cântul cuvântului…deşi multă lume o consideră desuetă.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: