Sopârla de miercuri

Sopârlă fotografiată lângă Nucsoara, la poalele Muntilor Retezat, în luna august, anul 2010. FOTO: Călin Hera
Sopârlă fotografiată lângă Nucsoara, la poalele Muntilor Retezat, în luna august, anul 2010. FOTO: Călin Hera

În această seară de mijloc de decembrie, senină si rece, îmi amintesc o sopârlă care mi-a iesit în cale astă-vară, într-o mică tură făcută la poalele Retezatului (despre care îmi propusesem să povestesc aici). Sunt sigur că si Leo, Anca, Andi Bob, Adela, Paul Gabor, Naivul, Gabi, Cristian Dima, Cristian Lisandru, LePetitPrince, -X-, Călin, g1b2i3, Geanina Lisandru, Gina, Laura Driha, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Dan, Fiul, Fiica, Roxana, Achilianu, Gabriela Elena, Anamariadeleanu, Teacă, si ztbau reptilele lor 😉

30 Responses to “Sopârla de miercuri”

  1. Eu am pe undeva o viperă de prin zona Ardeului 😀 Şi când eram mic, la bloc la bunica mi se spunea Guşteru`!

    Apreciază

  2. Pe vremuri am vazut cateva soparle si eu in padurea de la noi si din imprejurimi.
    Bineinteles ca o luam la fuga. 🙂

    Apreciază

  3. Ai ghicit, am si eu una: http://www.youtube.com/watch?v=R01jQ9PJA90
    De fapt ea nu este numai a mea, cred ca era a „tutulor” – mai ales acum doua decenii si ceva.

    Apreciază

  4. Am şi eu „şopârla” mea…are cam 2 ani şi 9 luni de când a devenit „şopârla” mea…Conform teoriei Domnului Lica :), a avut şi ea punctele ei de cotitură, de inflexiuni: când şopârlă, când…aligator, când dragon, iar şopârlă…acum, spre disperarea ei, parcă se transforma într-o râmă…:))
    Târâtoareaaaaa!!!

    Apreciază

  5. Orice vietate cat de mica ar fi are frumusetea ei.
    Nu trebuie prinse niciodata de coada. Din spirit de aparare, acestea-si abandoneaza coada pentru a scapa de agresor ( autonomie caudala ), in locul acesteia crescandu-i alta. 🙂

    Apreciază

  6. Eu am un dinozaur, cred că tot la categoria șopârle intră 🙂

    Zi însorită tuturor!

    Apreciază

  7. ai intuit bine. Si eu o am pe-a mea ;))

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu