Scrisori pentru iubitele altora

Scriu scrisori de amor pentru camarazi. Îi scriu unei italience din Dobrogea, unei ţigăncuşe din Bacău şi unei bucureştence blajine. Inventez chestii romantice privind fotografiile tipelor (nu lucrez decât cu fotografia clientului).

Ţigăncuşa e urâţică, mi-e greu să-i scriu înflăcărat. Bucureşteanca e banală, dar ghicesc o neruşinare în ochii ei care mă incită. „Cu talentul tău, aş face bani”, zice Cristi, bucureşteanul tăcut (dacă vă imaginaţi aşa ceva). Nu cred că am talent, dar scrisori de dragoste ticluiesc OK.

20 Responses to “Scrisori pentru iubitele altora”

  1. Nu uita să fixezi tariful!

    Apreciază

  2. Extraodinar – asta făceam şi eu în armată, pentru că se spunea că le am cu metaforele… Aşa că scriam şi eu scrisori de amor pentru fetele dragi ale colegilor de pe vapor… Ce chestie… Dar era frumos…

    Apreciază

  3. Am scris o scrisoare de amor pentru altul în armată, dar una cu care să îi coacem o farsă. Şi ne-a ieşit, şi ne-am râs, şi a fost mişto.
    Ai noştri ca barzii!!!

    Apreciază

  4. aoleu
    mie oare cine mi-a scris scrisoarea de dragoste ? caline, acum mi-ai dat de gandit

    Apreciază

  5. @gala: Unii şi le scriau singuri.

    Apreciază

  6. şi cu italianca? De ea n-ai amintit.:)

    Apreciază

  7. @starsgates: Nu-mi ajungeau 500 de semne pt italiancă. Dar povestea e cu „va urma”.

    Apreciază

  8. ai servit si patria si iubitele patriei

    Apreciază

    • @LePetitPrince: S-ar putea întelege gresit ceea ce spui. Mai corect e că am servit iubitii iubitelor. Desi, cred, le-am făcut si lor un bine. Sau le-am pus pe gânduri, naiba mai stie.

      Apreciază

  9. Ai dreptate, ma gandeam ca ei servesc patria si tu serveai si patria si pe ei deci si pe ele…o aiureala de-a mea…iubirea…contopire a fiintelor, o noua fiinta…

    Apreciază

  10. Si cate femei se indragostesc de-o aparenta… E trist dragul meu Calin ca ti se cer astfel de favoruri. Cred c-as refuza, in numele iubirii care trebuie sa existe, nemodificata, in orice cuplu. Daca ma iubesti, iubeste-ma si chiar daca nu stiu metafore alambicate sa-ti demonstrez. De fapt, daca e loc de demonstrat si nevoie de artificii, mai vorbim de dragoste? Nu mi s-a parut niciodata mai impersonala o abordare a iubirii decat sa-ti scrie altcineva scrisorile… M-ai intristat prietene drag. Fara voia ta, dar m-ai intristat…

    Apreciază

    • Laura, înţeleg şi respect ceea ce spui. Imaginează-ţi, însă, că oamenii aceia pur şi simplu nu puteau să-şi exprime sentimentele, din cauza emoţiilor, a neobişnuinţei de a folosi pixul şi hârtia. Dar iubeau sau doar îşi încercau norocul. Nu erau bestii, nu erau nici măcar nişte şmecheraşi. Băieţi simpli sau un pic mai complicaţi, n-are a face. Ajuţi pe cineva dacă îl doare capul, îi este foame, nu mai poate să-şi care raniţa. De ce să nu-l ajuţi şi să pară un pic mai îngrijit în exprimare?
      Mi-ar plăcea să spun că vreunul, luând aminte, va fi scris ulterior el însuşi scrisori faine. Dar n-am verificat.

      Apreciază

  11. Imi aduc aminte cand si fratele meu imi cerea ajutorul in formularea scrisorilor lui de dragoste, el avea scrisul mai frumos ca mine, acum nu mai stiu. 🙂

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu